- Cultural - nr. 165 / 26 August, 2008 Multi dintre cei care iubesc lectura au adunat in timp, carte cu carte, conturand cate o biblioteca personala. Candva, cartile erau destul de accesibile, ca pret, chiar daca, an dupa an, datorita "crizei" de hartie, tirajele au scazut, iar cartile se tipareau pana si pe hartie fabricata din deseuri. Librarii ajunsesera personaje importante, pentru ca puteau vinde, pe alese, pe sub tejghea, titluri de carte de autori romani si straini. Cartea ajunsese un fel de valuta forte. Au cultivat aceasta practica, fiindca le era profitabila si financiar, ciubucurile erau "in reteta", iar social, ca si benzinarii, devenisera si ei "cineva"! Cu 5 lei se puteau insa cumpara carti fundamentale, pentru ca Editura Minerva, in colectia Biblioteca pentru toti, facea adevarate minuni. Pretul bibliotecii din casa a crescut astfel foarte mult, si la propriu si la figurat. Putine case nu aveau biblioteci, asta si pentru ca dascalii ii invatau pe elevi cat de importanta este "biblioteca din casa", cat protectoare era o astfel de "institutie privata", mai ales ca, in plina paranoia ideologica, ramasese doar biblioteca si cartile sa ne salveze sufletele noastre. Imi era doar ciuda pe cei care cumparau carti ca ornament, fiindca dadea bine sa ia carti pe sub mana, era un semn de distinctie, privandu-i pe cei care cu adevarat doreau sa cumpere carti, pentru a le citi si nu pentru a umple niste rafturi de biblioteca, pe care sa se astearna praful. Bibliotecile din casa se lasa mostenire. Unii le mai pastreaza ca amintire sau incearca se se descotoroseasca cat mai repede de ele, fie ca le doneaza, le arunca la cosul de gunoi, pentru ca nici soarta anticariatelor nu a fost una fericita. Si ele, ca multe biblioteci, au ajuns orice altceva, numai sa aduca unora profit cat mai mare si cat mai repede. (Sa le fie de bine!) Nu stiu cati mai au azi pasi