Santierul Naval Militar si-a gasit, dupa ani de incercari repetate ale autoritatilor centrale de a-l privatiza, un cumparator. Anuntul a fost facut, la finele saptamanii trecute, de ministrul Apararii, Teodor Melescanu, la Constanta. Firma care a preluat santierul este L�rssen LAR Investment GmbH. Fondat in 1956 si odinioara unul dintre cele mai mari santiere navale militare din Europa, Santierul Naval Militar Mangalia (cunoscut drept SN1) a inceput sa decada vertiginos in anii ’90. Imediat dupa Revolutie, santierul avea peste 2.000 de angajati, alaturi de 500 de militari in termen. Astazi, personalul abia ajunge la 100 de suflete. Cladirile fostelor sectii ale santierului au ajuns o ruina, multe dintre acestea au fost preluate de Primaria Mangalia si transformate in ceea ce acum formeaza Parcul Industrial. Ici-colo, cate un palc de caini hamesiti completeaza nota dezolanta a ceea ce a mai ramas din vechiul santier. In 1956, la infiintare, unitatea era o simpla baza de reparatii a Marinei Militare. Dupa 20 de ani, santierul este preluat de Ministerul Apararii, sub umbrela caruia a stat pana dupa Revolutia din 1989. In preajma Revolutiei, santierul s-a aflat in cea mai "glorioasa" perioada a sa. In 1990 Santierul Naval Militar este trecut la Arsenalul Armatei, regie autonoma aflata in subordinea Ministerului Apararii. Desi mai toate santierele militare erau aproape de colaps, la Mangalia lucrurile mergeau destul de bine. Existau comenzi destule - circa 90% din navele Marinei Militare au fost construite aici, printre acestea aflandu-se si crucisatorul Marasesti, majoritatea corvetelor, fregatelor, remorcherelor, vedetelor, torpiloarelor, purtatoarelor de rachete din dotarea Marinei Militare. In 1993-1994 ritmul din Santier era unul din inertie, in aceasta perioada avand loc primele plecari de personal, cei mai buni dintre angajati preferand sa se angajeze sau sa i