Un foarte interesant articol scrie in Ziarul Financiar d-l Eugen Radulescu, fost responsabil cu politica monetara in Banca Nationala, fost reprezentant al Romaniei la FMI, fost presedinte al CEC, actualmente consilier in BNR si, peste toate acestea, un fin analist economic si financiar-bancar. Articolul invita la reflectie din titlu: Un paradox: economie de piata de penurie. "Istoria moderna, spune d-l Eugen Radulescu, este neechivoca: economia de piata este o economie a abundentei. Singurele crize pe care le cunoaste sunt cele in care oferta o ia prea mult inaintea cererii - iar teoria economica, in intregul sau, discuta cum se pot evita aceste crize sau macar cum pot fi reduse efectele lor. Iata insa ca tara noastra pare sa devina exceptia de la regula. La aproape doua decenii de la prabusirea economiei de comanda si la cativa ani buni de cand UE ne-a gratulat cu aprecierea ca am avea o economie de piata functionala, oferta agregata gafaie, alergand in urma cererii, pe care nu izbuteste nicicum sa o ajunga". O fi bine, o fi rau?, se intreaba cu talc d-l Eugen Radulescu. Si domnia sa cauta, in complexitatea realitatilor actuale, cateva fapte si evolutii care ar argumenta ca n-ar fi tocmai de rau aceasta abatere totala de la regula care singularizeaza Romania in teoriile si practicile economiei de piata si care o fac un specimen original, din pacate, la fel ca in cazul "democratiei originale" ce-a bantuit-o ani si ani si o mai bantuie si acum. Cand, insa, ajunge la problema centrala - daca o asemenea situatie paradoxala raspunde obiectivelor pe termen lung privind dezvoltarea -, d-l Radulescu este fara echivoc. Raspunsul, spune domnia sa, este negativ. Intai, pentru ca surplusul masiv de cerere, in multiple domenii, face ca alocarea resurselor sa ramana oarecum intamplatoare, intrucat profiturile sunt mari oricum, datorita cererii rid