Poet iesean ucis miseleste • Au tabarat in pragul noptii cu topoare, cu rangi si, intr-o harmalaie de dementa colectiva, l-au ucis pe singurul poet iesean simbolist, dintre cei mai mari • Usa, geamurile si zidurile casei au cedat • Orbi de furie, au umplut de sange nevinovat un loc sacru • Carutele trase mai la margine erau incarcate una dupa alta, totul in pripa • Frica de blestemul mortilor le inclesta si mai tare accesul de dementa • L-au ucis pe cel mai vrednic fiu al lor, Dimitrie Anghel, poetul iesean care a lasat mostenire o opera vie • Poeziile sale, printre care Ex-Voto, tremura, acum, la doua decenii de la venerica crima, printre noiane de balarii

Stapaniti de o dementa colectiva, au ucis ceea ce nu le-a mai fost dat niciodata sa aiba. L-au ucis pe fiul lor, i-au taiat cu securea tomurile de poezii, gandurile, viata toata sfaramand-o doar in cateva ceasuri intr-o noapte blestemata a anului 1989. Chiar ei, satenii din Cornesti, comuna Miroslava, nu mai stiu cati au fost in acea noapte pe care au crezut-o eliberatoare sufletului lor. Dar nici n-ar recunoaste, pacatul le urzeste cosmaruri in somnul lor de oameni fara ceruri. Ceea ce era o frumoasa casa memoriala Dimitrie Anghel, o splendoare de casa, a fost distrusa pana la temelii de catre satenii din Cornesti. Acum, buruienile, mai inalte de un stat de om, au pus stapanire pe locurile unde se inalta casa memoriala si o curte ca de vis, chiar din spatele bisericii satului, inaltata tot de parintii poetului Anghel. La hotarul cu biserica este un rand de pruni, singurul lucru de folos pentru cei care ingrijesc de pamantul unde era casa memoriala. Acestia au fost satenii din Cornesti, in 1989, cand au sters din satucul lor singura fila de istorie.

Poetul

Barbarii nu s-au ales decat cu golul fostelor cladiri. Probabil, ura lor de a distruge provenea de la faptul