Să recunoaştem: fiecare dintre noi este într-un feldependent de ceva – cafeină, televizor, anumite alimente – şi de obicei privim asta ca un lucru inofensiv şi care ne defineşte într-o oarecare măsură.
Să recunoaştem: fiecare dintre noi este într-un feldependent de ceva – cafeină, televizor, anumite alimente – şi de obicei privim asta ca un lucru inofensiv şi care ne defineşte într-o oarecare măsură.
Dependenţa ca afecţiune medicală se caracterizează printr-o utilizare obsesivă, necontrolată a unei substanţe (alcool, tutun, droguri, medicamente) sau activităţi (jocuri de noroc, sex), indiferent de neajunsurile pe care ni le provoacă la nivel fizic, emoţional, social sau financiar.
Dependenţa este un proces insidios şi de multe ori persoana respectivă nu şi-o recunoaşte, nu o acceptă ca atare (în timp ce anturajul său o priveşte de obiceica pe un viciu), iar atunci cînd o face are numeroase tentative de a scăpa de aceasta, fără a reuşi, în lipsa unui ajutor calificat. Bolnavul (pentru că este mai corect să-l numim aşa) prezintă o dorinţă necontrolată pentru acea substanţă, care îi focalizează toate gîndurile şi toată energia, absenţa şi lipsa de interes pentru alte activităţi (şcolare sau profesionale), tulburări de comportament, hiperactivitate sau oboseală.
Alcool, nicotină, medicamente
Mecanismele de instalare a dependenţei nu sînt pe deplin cunoscute. Se pare că toate aceste substanţe induc modificări la nivelul mediatorilor chimici cerebrali, care creează o stare de bine. În timp se instalează toleranţa (adică e nevoie de cantităţi din ce în ce mai mari pentru a produce acelaşi efect) şi
simptome fizice în cazul încetării folosirii lui (dureri difuze, greaţă, transpiraţii, tremor, tulburări de tranzit intestinal, anxietate, nelinişte, dureri de cap, iritabilitate etc.,în funcţie de substanţa respectivă).
Alcool
