Peretele abdominal nu este doar un simplu înveliş muscular. El menţine organele interne în poziţia lor fiziologică şi intervine în respiraţie, fiind o structură cu rol esenţial în desfăşurarea activităţii fizice normale.

Peretele abdominal nu este doar un simplu înveliş muscular. El menţine organele interne în poziţia lor fiziologică şi intervine în respiraţie, fiind o structură cu rol esenţial în desfăşurarea activităţii fizice normale. În cazul apariţiei unor puncte vulnerabile în arhitectura peretelui se produc alunecări ale organelor interne (cel mai frecvent intestinul subţire sau peritoneul, dar, în principiu, aproape orice organ) sub piele, acestea clasificîndu-se, în funcţie de modalitatea de producere, în hernii şi eventraţii.

Cauze

Herniile se produc la nivelul unor orificii existente în mod normalîn peretele abdominal, care se lărgesc, se relaxează în mod patologic, în timp ce eventraţiile se produc prin apariţia unei zone de distrucţie la nivelul peretelui (cel mai frecvent traumatic sau postoperator, după o cicatrizare defectuoasă). Un caz particular îl reprezintă evisceraţiile, cînd ruptura peretelui abdominal este totală, interesînd şi pielea, astfel că organele abdominale se exteriorizează.

Factorii favorizanţi sînt: efortul fizic (chiar eforturile mici şi repetate, cum sînt tusea sau constipaţia cronică sau urinarea dificilă din adenomul de prostată sau stricturile uretrale), obezitatea, sarcinile multiple, diferite stări patologice care afectează metabolismul proteic (denutriţie, ciroză hepatică, anumite nefropatii, tulburări endocrine etc.).

Herniile abdominale sînt printre cele mai frecvente afecţiuni întîlnite în chirurgia generală, existînd preponderent la bărbaţi. Ele pot fi congenitale, manifestate din primii ani de viaţă, din cauza unor defecte în geneza peretelui abdominal survenite în perioada intraute