Lasind la o parte resentimentele, "analizele", banuielile, acuzatiile, procesele de intentie, dedesubturile si toata harmalaia care face imposibila auzirea vreunui glas limpede, nu-mi mai ramine decit sa relatez "ce se vede". Ai voturi daca "te vezi bine", n-ai voturi daca "te vezi rau", cam asta-i tot jocul politic. Dar, dincolo de aparente, se pot intui anumite caracteristici ale politicienilor braileni reprezentativi.

PSD - este cel mai bine reprezentat de Gheorghe Bunea Stancu si Aurel Simionescu. Primul este radical, ferm in hotariri si cu mari probleme de comunicare. Cu toate ca face parte dintr-un partid de orientare sociala, viziunea sa politica tine de cel mai crunt si mai feroce liberalism posibil. Tentativele sale esuate de a intra in marea politica centrala au la baza, din punctul meu de vedere, doua motive: lipsa de discurs si nepriceperea in a-si alege colaboratorii potriviti. Desele sale delimitari de directivele centrale ar putea face din el primul politician brailean cu orientare spre un anumit tip de organizare federala, ceea ce este cel putin interesant. Cel de-al doilea, Aurel Simionescu, este primul primar brailean, de dupa 1989, care face distinctia dintre cultura si administratia pietelor si care, folosind toate nuantele necesare, a explicat calm ca Primaria, la rigoare si exigenta, este nefunctionala. Pare ca sufera de un anumit complex al paternitatii, in sensul ca ar avea nevoie tot timpul de un "patron" care sa-i gireze actiunile, dar taxarea ultimei propuneri a lui Mircea Geoana ca fiind "propaganda politica" ar putea sa-l scoata din sfera acestei banuieli, asta daca nu cumva "linia paterna" vine dintr-o alta directie care nu are legatura cu conducerea centrala a PSD. In plus, discursurile sale nu au nici cea mai fina urma de convingere politica. Probabil din aceasta cauza pare cel mai "curat" dintre toti, cu tot trecutul sau po