Ce si-or fi inchipuit Ion si Maria cand au aflat ca s-a terminat cu votul pe liste? Gata, vor fi oftat ei, epoca trista a vacaroilor si hrebenciucilor a apus! Vine vremea in care acest popor binecuvantat si atat de mult incercat va avea un Parlament pe masura dorintei lui de dreptate si lumina, cu oameni alesi in adevaratul sens al cuvantului, traiasca, deci, votul uninominal!
Aiurea... Viata politica romaneasca seamana cu extragerile saptamanale la 6 din 49: nu starneste pasiuni majore decat in perioadele cand creste potul. In rest, lumea pare obosita sa-si tot incerce norocul, creditand tot soiul de oameni si partide in speranta unei formule castigatoare. Nu e doar falimentul politicii romanesti, cata vreme si dinspre Vest se simte suflul greu al unor democratii obosite. Dar, la noi, toata aceasta lehamite nationala are cateva accente particulare care ne transforma, pe zi ce trece, intr-un caz aparte.
Primul la rand, ipocrizia.
Dorinta noastra teribila de a fi perceputi de ceilalti altfel decat suntem de fapt. Sau, mai prozaic spus, starea in care ne aflam cand refuzam sa recunoastem ca privim la OTV, desi ramanem anesteziati ore in sir in fata televizorului privindu-i pe Magda si pe Tolea sau cautand-o pe Elodia. Mutatis mutandis, in orele din urma, s-au gasit destui care stramba din nas auzind despre candidatura lui Florin Calinescu. Sau despre cea a lui Mitica Dragomir.
Ori tresar speriati la gandul ca Zavoranca ar putea deveni parlamentar. La cativa frisonul e sincer. Cei mai multi insa n-au motive sa-si faca griji, in colegiile uninominale vor candida personaje perfect adaptate noii Romanii: smecheri cu gura mare, actori de telenovele, manelisti celebri, fotbalisti pe final de cariera, starlete de tot felul si, desigur, jurnalisti-analisti-vedete. Politica, vorba filosofului de Piatra-Neamt Pinalti, e pe voturi. Iar
