Lucrările expuse de trei tineri artişti români, la New York, în cadrul expoziţiei "Freedom for Lazy People", au iscat discuţii aprinse. Am încercat să aflăm de la criticul de artă Pavel

Lucrările expuse de trei tineri artişti români, la New York, în cadrul expoziţiei "Freedom for Lazy People", au iscat discuţii aprinse. Am încercat să aflăm de la criticul de artă Pavel Şuşară, în calitate de observator neutru, care este valoarea artistică a obiectelor expuse şi de ce sunt atât de greu de privit cu detaşare.

- Domnule Pavel Şuşară, cum credeţi că priveşte un ochi convenţional aceste lucrări de street-art?

Pavel Şuşară: Priveşte dezinhibat, fără prejudecăţi şi fără complexe şi trebuie să vadă în ce măsură relaţia cu obiectul respectiv funcţionează sau nu. Dar concluzia, în mod obligatoriu, se formulează după ce experienţa s-a consumat. Dacă pleci cu gândul că nu îţi place, înainte de a fi intrat în contact nemijlocit cu obiectul, totul este în zadar.

New Yorkul absoarbe acest tip de artă

- Credeţi că ICR practică un tip de neutralitate faţă de orice curent artistic?

- Mai exact, Horia Roman Patapievici a spus că Institutul Cultural Român nu are o clientelă pe care o promovează şi nu are prejudecăţi în ceea ce priveşte expresiile şi formulele artistice. Pentru expoziţii se fac nişte proiecte, nişte dosare, şi există un board care le promovează. Patapievici nu are nicio legătură cu selectarea lor.

Eu am fost de două sau de trei ori la Centrul Cultural de la Veneţia, unde am deschis câteva expoziţii organizate tot în urma unor astfel de aplicaţii. Expoziţii clasice de pictură, grafică, aşezate în spaţiu la fel de clasic. Acelaşi ICR a organizat şi expoziţiile acestea, de tip muzeal, şi a promovat artişti de atelier şi pictori de şevalet. Şi n-a protestat nimeni.

- Despre acestea de ce nu s-a discutat?

- Pentru