Tara are nevoi cu duiumul. Multe sunt urgente. Numai ca nu poate fi intinsa atat de mult plapuma economiei incat sa acopere toate aceste nevoi si cheltuielile pe care le-ar antrena satisfacerea lor. Fiindca n-am face altceva decat sa cumparam iluzii.

Am tras cat am putut de mult de deficitul extern. Totusi, bunastarea societatii nu poate fi rupta dramatic de resursele ce pot fi efectiv adunate in tara. O schimbare de conceptie nu mai poate intarzia. Viata in Uniunea Europeana presupune, pentru economia romaneasca, noi exigente calitative, noi constrangeri. Plus obligatia de a ne dezbara de multe dintre relele noastre deprinderi.

Dupa ce, timp de multi ani, am epuizat o buna parte din resurse intr-o incercare disperata de a trai mai presus de puterile noastre, ne-am trezit ca pretul consumului fara reforme e tot mai greu de platit. Mai ales ca serviciile sunt mult ramase in urma. Industria nu poate sa asigure oferta ceruta. Si nici agricultura. Mai mult, din cauza vechilor reflexe, de care ne rupem greu, sectorul privat traieste sub nenumarate amenintari. Economia nu produce inca bani care sa fie investiti in actiuni de anvergura.

Dar calculele nu se opresc aici. In joc mai e si PIB-ul. Ne-am obisnuit sa spunem, repetand de ani buni o metafora, ca populatia nu mananca PIB. In fond, un neadevar. Caci populatia mananca PIB. Consuma, de fapt, din valoarea adaugata produsa an de an. Si in crestere neintrerupta de opt ani. Intr-adevar, nu mananca otel, automobile, strunguri ori sosele, dar mananca paine, carne, lapte si multe alimente din componenta anuala a PIB-ului. Dar si strungurile, si soselele au un rol major. Valoarea adaugata imbunatateste standardul de viata. Adevarul este ca atat cresterea economica din anii din urma, cat si dezinflatia au adaugat cateva carate bune nivelului de trai din Romania. Cum insa ne confruntam cu performante slabe in pl