A fost o vreme în România când boxul, halterele şi luptele se întorceau cu medalii de la Jocurile Olimpice. Sursa: Agerpres
Când gimnastica aducea în ţară cel puţin cinci trofee. Când canotorii şi canotoarele tricolore spulberau speranţele altor ţări de a ciuguli măcar o medalie. Acum este o vreme când sportul românesc e la terapie intensivă şi puţini sunt cei care se străduiesc să-l ţină în viaţă.
Discipline care altădată veneau încununate de glorie de la Olimpiadă au dispărut din peisaj, iar cele rămase răzbesc cu greu pe drumul spre podiumul olimpic. Bazele sportive lăsate în paragină, lipsa de interes a guvernanţilor (care apare brusc la patru ani, când sunt alegeri), dezinteresul faţă de sport în şcoli s-a tradus la Beijing prin „numai“ opt medalii. Filonul de aur, zăcămintele de argint şi de bronz ale României sunt pe sfârşite.
> GIMNASTICĂ.Din 1976, de la Montréal, gimnastica românească a obţinut cel puţin cinci medalii la fiecare ediţie a Olimpiadei, cea mai mare „producţie“ înregistrând-o la Atena 2004 şi la Atlanta 1996 (câte 10 trofee). La Beijing, fetele au cucerit doar un aur şi un bronz, în timp ce băieţii au eşuat în încercările lor de obţine un trofeu. La „fabrica de medalii de la Deva“, izvorul de campioane olimpice a secat. Tot mai puţine sportive care visează să devină Nadia Comăneci ajung aici. Cluburile şcolare, principalele furnizoare de „materie primă“ pentru Deva, se răresc, iar un plan pentru reactivarea lor lipseşte cu desăvârşire.
> CANOTAJ.Atlanta 1996 a fost ultima ediţie înainte de Beijing de unde canotajul s-a întors cu doar două medalii, dar atunci ambele au fost de aur. În capitala Chinei, Georgeta Andrunache şi Viorica Susanu au devenit campioane olimpice, dar echipajul feminin de 8Σ1 a cedat supremaţia deţinută timp de 12 ani. Lacul Snagov, locul de pregătire al canotorilor, caiaci
