Declaratiile sibilinice privind numirea sefului campaniei PD-L pentru alegerile legislative din noiembrie vor lua sfarsit, se pare, pe data de 12 septembrie, cand numitul partid s-a angajat sa anunte, definitiv, numele persoanei respective. Lucrul este important nu numai pentru durata campaniei, ci si pentru legislatura 2008-2012, logic fiind ca cel ce va conduce campania sa fie desemnat si ca prim-ministru, in eventualitatea ca PD-L se va plasa in mod corespunzator.
Majoritatea comentatorilor il vad pe dl Theodor Stolojan drept candidatul cel mai previzibil pentru aceasta functie (de sef al campaniei), urmata, in modul cel mai firesc, de desemnarea d-sale ca prim-ministru, daca PD-L castiga alegerile. Totusi, lucrurile nu sunt atat de simple si suntem departe de a vedea iin d-sa candidatul ideal.
Nu vom insista asupra motivelor din trecutul indepartat, de prestatia d-sale ca prim-ministru al dlui Iliescu intr-o perioada de mare confuzie, cum era in anii 1991-1992. Nici despre activitatea din Ministerul de Finante ceausist. Problema care ni se pare realmente interesanta este aceea ca, pe cat se pare, PD-L are sanse destul de mici sa constituie singur viitorul guvern. Poate infrangandu-si retinerile, ca va face o alianta cu omniprezentul si eternul UDMR. Dar asta nu ajunge, probabil, si atunci este de avut iin vedere impacarea cu PNL. Cat depre o alianta cu PSD, aritmetic suficienta, ea i-ar dezorienta total pe alegatorii partidului prezidential PD-L, alegatori care se ostenesc sa vada in acesta o forta de schimbare. Dar aceste aliante imaginabile si posibile, cea cu PNL in special, nu sunt de conceput sub domnia dlui Stolojan, ale carui relatii cu totalitatea PNL sunt atat de proaste. Ca un fost presedinte al PNL, exclus dupa aceea din partidul pe care l-a condus, sa devina artizanul reconcilierii pare greu de crezut.
Mai ales ca r
