• Lacomi dupa bani, ar fi jupuit pe oricine, fara nici un pic de ratiune • Noii inavutiti vanau hanurile, dar mai ales spatiile din zonele centrale ale Iasilor • Asa castigau cat sa traiasca regeste, fara a munci • Pe langa ei, functiona clica camatarilor greci, turci, rusi, poloni, dar si ieseni • Acesti papafilusi, cum se numea unul din cei mai mari camatari, percepeau si 18-20 la suta dobanda, pe langa "obisnuita multumita" • Aceasta situatie este trecuta in izvoarele istorice inca de prin 1700, cand camataria era mai mult decat o metoda de imbogatire
Prin secolul XVIII, Iasii au devenit un centru comercial si, pe langa afacerile cat de cat cinstite, s-au impamantenit si alte practici menite sa jupoaie pe sarmanii ieseni de atunci. Lacomi dupa bani, ar fi jupuit pe oricine, fara nici un pic de ratiune. Noii inavutiti urmareau sa acapere hanurile, dar mai ales spatiile din zonele centrale ale Iasilor. Ceea ce nu prea difera de perioada actuala, desi au trecut mai bine de 300 de ani. Asa castigau cat sa traiasca regeste, fara a munci. Pe langa ei, functiona clica camatarilor greci, turci, rusi, poloni, dar si ieseni. Chiar Neculce vorbea de un anume Hristodor Papafilos, bogat peste masura, ce diriguia mersul comertului in Iasii de secol XVIII. Acesti papafilusi, dupa cum se numea unul din cei mai mari camatari, percepeau si 18-20 la suta dobanda, pe langa "obisnuita multumita". Camatarii isi aveau locurile lor, adesea in piata, unde isi aveau injghebate si cateva case. In vremea lui Dimitrie Cantemir, unii dintre turcii camatari au fost pradati de ieseni, dar domnitorul le-a luat apararea.
Bancherii
Plini de imaginatie, camatarii si-au schimbat numele in bancheri. Pe la 1803, boierul Roznovanu practica o camatarie incat si egumenul de la Golia ii era indatorat. Un alt camatar, Negura, era renumit cu sumele ce i le
