* Salman Rushdie, Copiii din miez de noapte, ediţia a II-a revăzută, traducere şi note de Radu Paraschivescu, Editura Polirom, 2007.
Saleem Sinai nu este un om obişnuit. În primul rînd, el nu este Saleem Sinai sau, mai corect, n-ar fi trebuit să fie dacă, la maternitate, o femeie n-ar fi schimbat numele său cu al unui alt nou-născut, Shiva, care va ajunge, în cuvintele lui Saleem, "rivalul meu, fratele şi partenerul meu de rocadă,... alter-ego-ul meu distructiv şi violent". Probabil că deja v-aţi dat seama, vorbim de personajul lui Salman Rushdie din Copiii din miez de noapte (Premiul Booker pentru anul 1981), al doilea roman al britanicului, dar cel care, iată, rezistă cel mai bine testului timpului, fiind declarat în iulie 2008 cîştigător al ediţiei aniversare "The Best of the Booker" (la împlinirea a patruzeci de ani de acordare a prestigiosului premiu), după ce, în 1993, acelaşi roman cîştigase şi "The Booker of Bookers".
Pe rînd victimă şi victimizator, Saleem are patru taţi şi două mame (nu-mi cereţi să vă explic de ce), dar, aşa cum declară chiar naratorul, el este cu precădere copilul timpului său, "zămislit de istorie", născut exact la miezul nopţii, pe 15 august 1947, odată cu naşterea Indiei libere, democrate şi post-coloniale. N-a fost însă singurul. În aceeaşi noapte, în India au văzut lumina... lunii încă 1001 copii din care 420 vor muri pînă la vîrsta de 10 ani. Restul au puteri supranaturale, în cazul naratorului emisiile telepatice şi, ulterior, cînd acestea îi dispar, în urma unei operaţii de curăţire a sinusurilor, un neobişnuit simţ olfactiv ascuns într-un nas uriaş care-i curge mereu. Nici cu memoria nu stă prost, fiind capabil să-şi amintească evenimente care au avut loc înaintea naşterii sale, în timpul acesteia şi imediat după, şi care se transformă toate în povestiri pe care - recunoaşte el franc - "a trebuit să le extrag din
