Tratarea de manieră artistică a spaţiului public a devenit o preocupare a arhitecţilor şi designerilor de avangardă, în colaborare cu autoritatea locală, dacă aceasta este suficient de… inteligentă
Tratarea de manieră artistică a spaţiului public a devenit o preocupare a arhitecţilor şi designerilor de avangardă, în colaborare cu autoritatea locală, dacă aceasta este suficient de… inteligentă
Plăcută surpriză la contactul cu unele proiecte avangardiste, de tratare a spaţiului public. Pieţele rutier necirculate (din care circulaţia autovehiculelor a fost exclusă) şi orice alt spaţiu care poate primi un număr consistent de oameni devin obiect de studiu pentru arhitecţi şi designeri, care simt nevoia să readucă forma de expresie a artei în aceste spaţii speciale. Sîntem pe cale de a recăpăta respectul pentru forumul public, acel respect venerat de vechii greci şi de civilizaţia romană.
Piaţa era locul trăirilor colective intense, fie mari bucurii, fie mari tristeţi, era terenul disputelor, al înălţării sau al prăbuşirii, al slavei sau al decăderii. În piaţa publică explodau carnavalurile ori serbările rituale, se executau sentinţe capitale, se aduceau ofrande zeilor, se ridicau oameni la rang de zei. Dar piaţa publică era şi un desăvîrşit loc estetic, locul unde arta ieşea la lumina zilei să bucure privirea oricărui trecător.
Umbre ale verticalei
Dezvoltările urbane din ultimele decenii ale secolului trecut au aruncat asupra pieţei publice umbrele grele ale construcţiilor ridicate cu ambiţia de a… zgîria norii. Piaţa s-a transformat în intersecţie, loc în care semafoarele şi automobilele îşi dispută trecerea alternativă, iar pietonii abia dacă reuşesc, în pas vioi, să traverseze terenul minat al bulevardelor perpendiculare. Ceva orizont, din ce în ce mai îngust, a mai rămas prin parcuri sau pe la periferiile unde vila şi gră
