Alegerile astea legislative au fost cele mai dorite si asteptate din scurta noastra istorie democratica. Dar acum, cand se apropie, te intrebi uneori de ce le mai tinem. Totul e rasuflat dinainte, cel putin daca actorii principali continua sa se poarte cum vedem.
Sa incep cu votul uninominal, marea iluzie populara intretinuta profesional si cam fara scrupule de cativa oameni fara iluzii in ce le priveste. Daca ii auzi sau ii citesti acum, s-a zis cu el inainte de a incepe, nu ii mai dau nici o sansa. Cand eu avertizam in 2004 ca va lovi in partidele mici, ca desenarea colegiilor va fi o porcarie, ca va creste indisciplina in partide din cauza recrutarilor aiuristice, deci ca, per total, vom slabi partidele, nu le vom intari, un nesimtit a avut tupeul sa spuna ca m-am inteles cu Viorel Hrebenciuc (un cunoscut prieten de-al meu) sa sabotam uninominalul.
Azi, cand toate aceste predictii elementare s-au implinit, eu mai dau o sansa votului uninominal – macar va avea calitatea de a produce surprize pe alocuri si va imbunatati spectacolul televizionistic al alegerilor –, dar vechii promotori ai acestui vot din presa l-au ingropat deja. Mai au, ca in Italia, solutia de a spune ca nu e asta cel adevarat, e altul etc., si asa pastram o poarta deschisa spre schimbari institutionale perpetue, care nu schimba nimic.
Nehotararea maxima pare sa caracterizeze mai ales cele doua partide care se lupta pentru locul 1. PSD a facut ce stie el mai bine, a ocupat spatiul in televiziuni, acum in unele zile pare ca Adrian Nastase a cumparat actiuni si la Realitatea (unde blogul lui a fost mai promovat in timpul olimpiadei decat cele sportive), si la Antena 3. O sa aflam dupa alegeri cui mai apartin televiziunile astea. Ce nu imi e clar este ce consilier al lui Geoana crede ca daca ai atat spatiu la televiziune trebuie sa il umpli cu mesaje pro-infractori si anti
