Pergola este o construcţie specifică în primul rînd grădinii şi desemnează o zonă de trecere sau de odihnă umbrită în mod artificial. Pergola se construieşte din piloni pe care se aşază bîrne de lemn, acoperite cu plante căţărătoare sau (mai nou) cu materiale uşoare.
Pergola este o construcţie specifică în primul rînd grădinii şi desemnează o zonă de trecere sau de odihnă umbrită în mod artificial. Pergola se construieşte din piloni pe care se aşază bîrne de lemn, acoperite cu plante căţărătoare sau (mai nou) cu materiale uşoare.
Cuvîntul a intrat în vocabularul englez pe la 1675, împrumutat din latină (pergula, referitor la pleoape sau gene care protejează ochii). Destinată iniţial (aşa cum am spus) zonelor prea însorite din grădină, pergola poate fi astăzi o prelungire a casei, cu rol de protecţie a unei terase, a zonei de acces sau chiar a unei părţi din piscină. Construcţia s-a adaptat în funcţie de stilul de amenajare a grădinii.
Tunelul verde
Pergola a cunoscut contexte arhitecturale interesante, cele mai spectaculoase fiind caracteristice perioadei dintre Evul Mediu tîrziu şi începuturile Renaşterii. Grădinile construite atunci aveau pe laturi sau erau traversate de adevărate tuneluri verzi, cu umbră deasă, construite din stîlpi şi bîrne învelite în iederă verde sau roşie. Aproximativ din aceeaşi periodă vin şi unele conotaţii literare, care au pătruns destul de repede în conştiinţa publică, asociind pergola cu Grădinile Raiului, chiar cu locul unde Adam a cedat păcatului originar. Şi în Paradis se pare că vor beneficia de pergola, desigur, aceia dintre noi care vom ajunge acolo… Întorcîndu-ne la lucruri serioase, vom mai nota faptul că în istoria modernă a pergolei avem două nume de referinţă, Sir Edwin Lutyens şi Gertrude Jekyll, doi mari designeri de grădini care au construit primele pergole pe piloni de piatră sau cărămidă.
