In sfirsit, iata, si Braila ocupa un loc fruntas la nivel national. Un binemeritat loc III. La infractionalitate. Medalie de bronz.
Presa e plina plina zilele acestea de asemenea date si cifre, scoase de la naftalina in urma scandalului interlop de la Craiova.
Bravo baieti! In sfirsit, si noi, in topuri!
Ei, bine, nu am luat-o razna. Dar asa-i romanul, face haz de necaz. Si asta fac si eu. Ca, plastic vorbind, nu mai am lacrimi sa tot pling netrebnicia asta de oras. Si nu ma refer la cladiri, la copaci, la drumuri. Ma refer la noi, locuitorii lui. La noi toti, de la cel mai sarac si neinsemnat cetatean pina la prefect, cea mai importanta autoritate locala. Pentru ca la o adica, toti impartim vina in mod egal.
Fiecare dintre noi are partea lui de vinovatie pentru tot ce se intimpla. Autoritatile locale si organele de drept, pentru ca de aproape 20 de ani, de cele mai multe ori inchid ochii sau, mai rau, pun mai mare pret pe propriul interes decit pe lege sau pe binele comunitatii. Iar noi, restul, pentru ca tot de vreo 20 de ani nu reusim sa ne trezim din nepasarea in care ne-am cufundat. Nu avem spirit civic, nu ne opunem de nici un fel nemerniciilor. De cele mai multe ori nu scoatem un cuvint cind vedem o agresiune in plina strada, asistam tacuti la furturile din buzunare sau posete, inchidem ferestrele cind din apartamentul vecin se aud tipete disperate. Prinsi fara voie in mijlocul unui scandal, lasam privirea in pamint si fugim cit mai departe, pentru a ne pune la adapost. De teama ca nimeni nu ne va sari in ajutor, daca, cumva, un simplu gest, un cuvint banal in sprijinul victimei va atrage asupra noastra toata furia agresorului. Iar Politia. Politia nu e niciodata prin preajma, iar de ajuns, ajunge de cele mai multe ori cu intirziere. Si chiar daca am da dovada de curaj si am rezolva problema, ce ar insemna asta? Ore
