E momentul lor. Al premiantelor. CFR Cluj şi Steaua au respirat, prin reprezentanţii lor de la Monte Carlo, acelaşi aer cu marile cluburi ale continentului. Fac parte din elita fotbalului european şi merită toate aprecierile.
CFR trebuie să se bucure. Să se bucure că a ajuns aici, că poate aduce la Cluj, şi în Transilvania, pe Roman Abramovici, dar şi cîţiva campioni mondiali, Scolari, Laurent Blanc, Totti, De Rossi, cîţiva deţinători ai Ligii Campionilor, Deco, Carvalho, Panucci, trei superlative ale sezonului trecut din Champions League, Cech, Terry şi Lampard, şi încă o sumă de mari nume, Ballack, Drogba, Baptista, Aquilani, Riise, Mexes, Cavenaghi, Gourcouf. Pentru CFR e o mîndrie, orice punct scos în acest context va fi o mare realizare.
Teoretic, Chelsea şi Roma sînt din altă dimensiune, astfel că Bordeaux rămîne unica bornă de la care s-ar putea pretinde ceva. Pare o echipă abordabilă, dar nu puţini sînt cei care spun că în campionatul trecut a jucat cel mai spectaculos fotbal, chiar mai spectaculos decît campioana Lyon. Are un antrenor, campionul mondial Blanc, adept al ofensivei, al spectacolului. La Cluj măcar se poate trage nădejdea unui rezultat bun.
Steaua are deja experienţă. E la al treilea sezon consecutiv în grupe, astfel că deja performanţa se cere depăşită. Calificarea în primăvară, fie ea a Cupei UEFA, ar trebui să fie principalul obiectiv al steliştilor.
Uşor de zis, dar cam greu de făcut. Deja euforia succesului cu Galata lăsase ceva urme între stelişti. Dacă de la Gigi Becali, “batem şi pe Real Madrid şi pe Barcelona”, n-avem nici o pretenţie, de la Rădoi parcă am avea. “Nu vreau să cad cu Inter ca să nu-l bat pe Chivu”, a glăsuit căpitanul. Ca glumă e bună şi sper că Rădoi, altfel un tip cu destul de mult simţ al realităţii, chiar asta a vrut să facă, o glumă. Lăcătuş pare şi el luat de val, de vreme ce s-a apucat în p
