Am avut privilegiul să fiu invitată la o nouă ediţie a tradiţionalului Festival de muzică veche desfăşurat la Innsbruck – Austria, al cărui director artistic este, de aproape două decenii, ilustrul contratenor René Jacobs, acum un la fel de apreciat dirijor, care abordează muzica barocă într-o manieră rafinată şi apropiată de sensibilitatea generaţiilor de azi. În perioada 7-24 august s-au derulat concerte, recitaluri şi spectacole, urmărite de un public numeros şi avizat, în prim-plan aflîndu-se oratorii de Händel, dar şi de Pasquini, montate în formă de spectacol. Opusuri din creaţia händeliană s-au regăsit deopotrivă în concerte, chiar în seara inaugurală au fost interpretate cantate de mare frumuseţe, în eleganta ambianţă a Palatului Ambras, sub genericul „miracolul păcii“, pentru ca, în seara următoare, să fie prezentat Belshazzar, oratoriu pus în scenă de regizorul Christof Nel (coproducţie cu Staatsoper Berlin şi Festivalul Aix-en-Provence), surprinzător de modern ca decor (platforme enorme, cenuşii, pe care se caţără personajele, apoi se prăbuşesc sau se agaţă cu disperare), într-o mişcare aproape coregrafică, de o plasticitate impresionantă, în costume… de oriunde şi oricînd, ce caracterizează eroii foarte sugestiv. Corul devine, alternativ, prin sugestia unor elemente specifice, cînd poporul evreu, cînd grupul babilonienilor (aspect uşor deconcertant, la început, pentru spectator), iar finalul – în care platformele se unesc într-un zid imens, prin care curge sîngele simbolizînd pedepsirea tiranului – are un impact de mare efect şi forţă dramatică, aşa cum este, de altfel, întreg spectacolul, tensionat, dens, captivant. În plan muzical, colaborarea cu celebrul cor berlinez RIAS, cu orchestra Academiei de Muzică Veche din acelaşi oraş german, dar şi cu solişti tineri, de o calitate uluitoare (glasuri superbe, cultivate, muzicalitate, expresivitate şi t