Lăcătuş şi-a văzut visul cu ochii: a dus Steaua în Liga Campionilor. Pentru al treilea an consecutiv, în Ghencea vor veni greii Europei
Ce cald e la Bucureşti la 9 fără un sfert! Dar cine are, zău, timp să observe chestia asta, cînd echipele îşi fac apariţia pe teren? În spatele lor, în treningul de prezentare, un tip în păşeşte cu pieptul înainte, apăsat, ca pe vremuri. Parcă ar vrea să ia el pe umerii lui toată presiunea, deşi lui cine i-o lua atunci? Au trecut anii, să tot fie vreo 20, s-au înmulţit şi kilogramele, poate tot vreo 20. Se uită în dreapta. Galeria e acolo. Îl cheamă la salut, iar el le răspunde. În stilul împrumutat, ce coincidenţă, de la Galatasaray. Se uită în stînga. Şi de acolo îl cheamă. Le răspunde şi lor. Apoi, ca la un semn, în timp ce se îndrepta spre bancă, stadionul erupe: “Lăcătuş, Lăcătuş, Lăcătuş!”.
TACTICĂ PERFECTĂ
N-a dormit cine ştie ce peste noapte. Nici n-a fost uşor. Era pînă la urmă meciul lui. Cel în care trebuia să facă trecerea de la “fostul mare jucător” la “antrenorul”. Plus că s-a gîndit mult. O fi bine să încep aşa ofensiv? Nu-i mai bună siguranţa, totuşi? Dar cum să-l laşi pe margine pe Bogdan Stancu, care tocmai te salvase la Bistriţa? E 5 dimineaţa, trebuie să luăm o decizie! Da, gata, aşa facem: Lovin lîngă Ovidiu Petre, mai ales că ultimul abia ieşise dintr-o accidentare. Stancu va fi arma secretă, la nevoie.
Şi acum la luptă. Turcii atenţionează: bară Kewell, minutul 4. (click pentru VIDEO) Ufff. Apoi minutele se scurg. Cît de greu! Rădoi pare “un bărbat multiplicat” la unele faze.
REINVENTATUL BĂNEL
Pauză. “Respirăm, ne concentrăm. Mai avem o repriză, 45 de minute, 2.700 de secunde”. Hai să numărăm împreună! Tic-tac, tic-tac. Cît naiba durează o secundă? Tic-tac, tic-tac. Minutul 54, Arthuro are calificarea pe frunte, dar aceeaşi transversa
