Profesorul Alexandru Niculescu a împlinit 80 de ani: o vîrstă incredibilă pentru cei care îi cunosc spiritul tînăr, bătăios, darul de a provoca permanent, dinamitînd locurile comune şi aducînd, în reexaminarea temelor fundamentale, o gîndire proaspătă şi idei sclipitoare. Sărbătorirea sa nu se poate face mai bine decît în acelaşi spirit al actualităţii vii, în mişcare: nu atît trecînd în revistă impresionanta sa activitate de românist şi romanist - cărţi, articole, conferinţe care au marcat decisiv evoluţia lingvisticii româneşti şi au contribuit la afirmarea ei în lume -, cît vorbind despre cartea sa cea mai recentă: L'altra latinita. Storia linguistica del romeno tra Oriente e Occidente (Verona, Edizioni Fiorini, 2007). Volumul, îngrijit de Alvaro Barbieri, Dan Octavian Cepraga şi Roberto Scagno, e însoţit de un gînd special către Italia şi prietenii italieni, în mijlocul admiraţiei şi a solidarităţii cărora a petrecut mulţi ani consacraţi studiului şi activităţii de profesor universitar - dar şi de o notă de tristeţe, prin observaţia asupra insuficientei dezbateri a ideilor sale în ţară.
Volumul trasează pas cu pas o istorie a limbii române, pornind de la latinitate şi romanitate, prin contactele esenţiale (slav, maghiar, turcesc), pînă la "tentaţia germană" şi la occidentalizarea romanică din perioada modernă. Alcătuit din traducerea unor studii apărute în ultimele două din cele patru volume ale profesorului Niculescu purtînd titlul comun Individualitatea limbii române (1999, 2003) şi a unor articole publicate în reviste (româneşti şi străine), precedate de un studiu introductiv inedit, sintetic, volumul alcătuieşte de fapt o istorie deloc convenţională a limbii române. Părţile cărţii se leagă prin capacitatea lui Alexandru Niculescu de a viza întotdeauna esenţialul, punctele critice, ca şi prin reiterarea temelor sale fundamentale, defini