Romania a pierdut organizarea unui campionat mondial de handbal pentru ca nu s-a tinut de cuvant si nu a construit, la Bucuresti, o sala multifunctionala care si acum, dupa 4-5 ani, se afla in stadiu de proiect; de asemenea, am ratat organizarea finalei Cupei UEFA la fotbal tot din cauza inexistentei unei arene pe masura evenimentului, desi despre ea autoritatile vorbesc de cel putin 5-6 ani; vrem rezultate de la sporturile nautice, dar uitam ca de ani de zile promitem o baza sportiva adevarata, mai mult, canotoarele si colegii lor sunt mereu in pericol, la antrenamentele de la Snagov, sa fie rasturnati de salupele smecherilor care se plimba, desi in zona accesul le este interzis; suntem printre putinele tari europene care nu au bazine olimpice de natatie in care sa se poata pregati marii performeri, acestia fiind nevoiti (cazul Cameliei Potec) sa se antreneze in strainatate; suntem singura tara din Europa care are o capitala fara hipodrom si, implicit, fara posibilitati de a avea performante intr-un superb sport olimpic precum echitatia; facem parte dintre putinele tari (nu europene!) care isi darama stadioanele si bazele sportive pentru a face blocuri, desi legea spune ca "procedura" este interzisa; suntem tara in care sportului i se promit 400 de sali de sport care sa poata fi folosite si la nivel de performanta, dar numai jumatate dintre ele pot indeplini acest criteriu. Iar exemplele pot continua privind "interesul" pe care il acorda sportului autoritatile din tara noastra.

De-a dreptul amuzant este faptul ca nici nu au venit bine de la Beijing olimpicii nostri si autoritatile s-au si intrecut in a-i chema la "palate" pe performeri. Tariceanu, acelasi premier care in urma cu cativa ani spunea ca sportul nu face parte dintre prioritatile Executivului sau, i-a primit cu paine si sare pe olimpici si le-a promis marea cu sarea. Cum o sa curga laptele