- Editorial - nr. 168 / 29 August, 2008 Iata, ce nu credeam vreodata sa se mai intample, pe la acest inceput de secol 21 si de mileniu trei, s-a intamplat! La cele 12 batai ale orologiului Kremlinului, parlamentarii Dumei de Stat si ai Consiliului Federatiei Ruse au glasuit, in unanimitate, "Saglasno!". Adica, de acord! De acord cu independenta Osetiei de Sud si a Abhaziei, teritorii apartinand, din toate punctele de vedere, conform tuturor uzantelor si dreptului international, Georgiei! Cum se explica, oare, entuziasmul general din Parlamentul de la Moscova, dublat chiar de un penibil sentiment al victoriei, cand parlamentarii unei tari, in cazul de fata ai Rusiei, voteaza pentru independenta celor doua regiuni separatiste clar apartinand altei tari suverane, membra a ONU? Lucrurile au o explicatie a lor, despre care nu se prea vorbeste, din pacate. In cele doua provincii separatiste, dupa un lung proces de epurare si de marginalizare a populatiei bastinase georgiene, rusii au devenit majoritari. Si stapani! Este rodul unei politici de programata deznationalizare _ cum a fost si cea din Basarabia, din nordul Bucovinei si din Tinutul Hertei _ , a impunerii cnutului rusesc, dupa o prejudecata dominanta inca de pe vremea tarului Petru I, prelungita pana la Stalin si la primii secretari ai P.C. al URSS: Hrusciov, Andropov, Brejnev, Gorbaciov. De fapt, pana in zilele noastre. Sarace economic, cele doua regiuni depind, in totalitate, de Rusia, locuitorii lor avand pasapoarte si buletine rusesti. Apoi, lucru stiut bine -, odinioara lacomia asta facand parte chiar dintr-o politica de stat -, pe ce a pus o data mana rusul nu mai lasa. Ce a inghitit lupul este bun inghitit! Situatie intr-un fel penibila, deloc confortabila, Rusia aflandu-se, in urma acestui vot si a interventiei militare in Osetia de Sud si in Abhazia, in vizorul organismelor internationale. Pentru reale