„Mafiot“: ce titlu de noblete interlopa! Si ce prestigioasa marca de virilitate!
Ca romani, avem chiar obisnuinta de a supralicita magia acestui termen: cine nu s-a plans de „mafia“ din sanatate, din justitie, din agricultura, din cinematografie sau din orice alt domeniu suspectat de corporatism? Traim cu mitologia mafiei inca din copilarie. Unii dintre noi am urmarit serialul „La Piovra“, unde temerarii magistrati antimafia cad sub rafale, in plin soare palermitan. Revedem cu o stranie placere saga familiei Corleone, povestita de Coppola.
Ne parvin rumori terifiante despre mafia rusa, cu vile pe Coasta de Azur si colonie cipriota, in Limasol. Ne consolam cu gandul ca mafia bulgareasca sufera de patriotism. Speram ca mafia chinezeasca se va ocupa mereu de ea insasi… Citim stiri despre mafia albaneza si pricepem ca fiecare veche natiune cu radacini rurale a dezvoltat o forma specifica de subversiune organizata.
Crima ca arta oculta! Solidaritatea in rau, aliantele dinastice, Omerta… Pentru un popor atat de vorbaret si mai ales atat de obisnuit cu haiducia procedurilor informale, „mafia“ pare sa implice un fel de tandru eroism bovaric. Un elogiu mitologic al dubiosului, in care se divulga arhaica fascinatie fata de legile nescrise. Rituri absurde si vesnice razbunari populeaza imaginarul nostru otravit de banalitatea vietii cotidiene… Dar copia e palida. In fata originalului, se recomanda o atitudine ceva mai modesta.
Am inghetat, bunaoara, citind intr-un saptamanal francez date recente cu privire la amploarea de acum globala a fenomenului mafiot. Cifra de afaceri: 120 de miliarde de euro, adica 9,5% din PIB-ul Italiei. Patru unitati regionale, fortificate prin rivalitate istorica: in Campania, Camorra (28,5 miliarde). In Puglia, Sacra Corona Unita (cu incasari similare). In Sicilia, batrana Cosa Nostra (29,4 miliarde). Si m
