Steaua s-a calificat pentru al treilea an consecutiv în grupele Ligii Campionilor. Este acesta un enunţ corect, precum un text de lege care domină realitatea fără drept de apel. Dar nici legea şi nici verdictele pe care le generează n-au trăire. Ele nu vor fi niciodată capabile să definească lucrătura omenească. Fiindcă în spaţiul îngust dintre circumstanţe, agravante sau atenuante, nu va încăpea nicicînd bogăţia de nuanţe ale trăirii sentimentale.

Steaua s-a calificat pentru al treilea an consecutiv în grupele Ligii Campionilor. Este acesta un enunţ corect, precum un text de lege care domină realitatea fără drept de apel. Dar nici legea şi nici verdictele pe care le generează n-au trăire. Ele nu vor fi niciodată capabile să definească lucrătura omenească. Fiindcă în spaţiul îngust dintre circumstanţe, agravante sau atenuante, nu va încăpea nicicînd bogăţia de nuanţe ale trăirii sentimentale.

Înaintea tragerii la sorţi a meciurilor din turul trei preliminar spuneam că dintre toate echipele cu firmă europeană pe care Steaua ar putea să le întîlnească, doar Galata îmi dă o stare de disconfort. Nu forţa echipei turce îmi provoca nelinişti. Pentru că n-am fost niciodată adeptul ideii de a te strecura cu şansă printre cei puternici. Dimpotrivă, am susţinut şi susţin că doar examenele dificile îţi pot certifica mărirea. Nu doream însă o echipă pe al cărei certificat de glorie figurau la loc de frunte semnăturile unor români, nu doream o echipă venită din aceleaşi obişnuinţe care şi pe noi ne caracterizează. Dar a fost să fie Galata adversara Stelei şi, de aici înainte, nu am avut decît să ne înfruntăm soarta.

Avancronica cea mai interesantă a meciurilor de la Istanbul şi Bucureşti nu a fost realizată de cei obligaţi prin cartea de muncă să o facă. Am urmărit, cu atenţie şi de cele mai multe ori amuzîndu-mă, declaraţiile unor oame