O carte pe cât de interesantă, pe atât de agreabilă este Trecute vieţi de fanţi şi de birlici de Horia Gârbea. O lectură de vacanţă, ai spune, dacă sintagma respectivă n-ar fi demonetizată, la noi, prin atâtea apariţii (volume şi publicaţii) ce jignesc intelectul cititorului.

Horia Gârbea porneşte în sens invers faţă de teoreticienii care înţeleg textul ca pe o sumă fixă de coduri şi convenţii simbolice. El nu e interesat de atributele textuale ale personajelor, de natura lor ficţională şi de structura confundată cu suportul de hârtie. Eroii literari sunt văzuţi ca nişte oameni în carne şi oase, consistenţi, tridimensionali. A-i descrie, pe diferitele lor coordonate, şi a-i plasa în serii analogice şi distributive, pornind de la opţiunile, preferinţele şi "metehnele" lor, este pariul acestui scriitor extrem de mobil şi întreprinzător. Dramaturg, prozator, eseist, publicist, traducător, critic dramatic şi literar (în această ultimă calitate lăudându-i însă pe toţi, cu o flagrantă lipsă de exigenţă), poet şi cronicar al vieţii culturale, preşedinte de asociaţie scriitoricească şi comentator avizat de bridge, Horia Gârbea e un literator multilateral şi un utilizator excelent de registre. Se poate adapta cu mare uşurinţă la specificul fiecărui gen, deprinzându-i regulile şi găsindu-şi motivaţia profesională pe un teren mult mai larg decât acela al vocaţiei de dramaturg.

Între eseistică şi istorie literară, cartea de faţă tratează personajele ficţionale ca pe nişte fiinţe vii, caracterizând prin ele societatea în care trăiesc. E chiar un joc de societate, pasionant şi amuzant, ce presupune nu doar o anumită specializare, ci un fond de cultură în sens larg. Cunoştinţele literare sunt dublate de cele sociologice, ideologice, arhitectonice, gastronomice şi tot aşa, pe o paletă folosită neostentativ. În schimb, numărul de cărţi din care se recoltează