E limpede ca nu-i limpede. Si ca politica de Braila e o zeama tulbure, lunga si otravitoare. Sa fii politician local cu pretentii de a ajunge in Parlament ori in administratie si sa faci conferinte de presa in care sa arunci cu laturi in stinga si-n dreapta, uite, asta mi se pare ca arata perfect nivelul fanfaronilor care au pus mina pe filialele locale ale partidelor.
Sa-i spui unui adversar politic ca-i batrinel autist ori ca-i betiv, unui coleg de partid ca-l stringi de git, sa sesizezi pina si tu ca politicienii au sarit calul si sa faci, deci, un apel la moderatie, apoi sa spui despre unii ca au spirit de papagal si de maimuta ori sa-ti dai ochii peste cap si sa glumesti badaraneste (era sa scriu badalaneste) pe seama unei adversare dintr-un alt partid ca a venit la Braila in cautarea lui Terente, ei, da, astea sint semnele unei politici de mahala. Ca ii cheama Cibu, Stancu, Stefan ori Badalan, mi-e tot una. Sint toti o apa si-un pamint si cred ca, pornind pe drumul asta, nu se mai asteapta la vreo farima de respect din partea electoratului in numele carora, chipurile, se arunca in lupta. Mai cred ca, de fapt, ei nu dau doi bani pe respectul alegatorilor, din moment ce nu sint in stare sa se respecte pe ei insisi.
Ceea ce ma mira la politicienii locali este ca nu invata nici macar din propriile greseli. In fond, tipul acesta de discurs, plin de atacuri la persoana, a fost folosit cu mare pasiune si in ultima campanie electorala si nu a adus nici un fel de beneficii celor care l-au utilizat. Ba indraznesc sa cred ca tocmai folosirea unor mesaje constructive, civilizate si rezervate, orientate catre "ceea ce o sa fac eu" si nu spre "ceea ce fac sau nu fac ceilalti" a fost unul dintre lucrurile care l-au transformat pe Aurel Simionescu din invinsul din 2004, in invingatorul din 2008.
Ei bine, mi-e din ce in ce mai clar ca, cel putin
