Absenteismul la vot, tot mai accentuat in ultimii ani, a avut si un efect neprevazut: a scumpit punctul de pensie.

Pensionarii, ramasi cea mai disciplinata si mai constiincioasa categorie de votanti, dar contand tot mai mult din punct de vedere numeric, au devenit o prada tot mai vizata de partidele de toate culorile.

Social-democratii, conservatorii, dar si democrat-liberalii si "simplii" liberali (cu mare aplecare sociala, dupa cum se vede) s-au calcat in picioare pentru a-si adjudeca meritele mariririlor tot mai dese de pensii din ultima perioada.

Ca la o licitatie publica, a carei miza este seducerea cu populista a electoratului de varsta a treia, partidele au plusat sume si termene tot mai spectaculoase.

Initiativa de majorare a pensiilor a venit prima oara din partea PSD, imediat dupa esecul de la referendum. Social democratii sperau ca, in acest fel, vor face uitate mai repede esecul lor si succesul lui Traian Basescu.

La inceput, guvernul Tariceanu parea sa manifeste o bruma de luciditate, in ciuda potentialului electoral urias pe care il avea propunerea PSD.

Insa, daca in prima faza, Tariceanu si liberalii de ministerele Muncii si Economiei au sarit ca arsi, sustinand ca Executivul nu are bani pentru o asa majorare substantiala a pensiilor, vigoarea protestelor s-a pierdut pe drum.

Incet, incet, liberalii si-au insusit si au imbunatatit propunerea PSD, retusand-o pe ici, pe colo, cat sa poata sa si-o asume.

Adoptarea legii de majorare (in unele cazuri chiar de dublare) a pensiilor in Parlament a prilejuit si un moment penibil pe scena politica. Pe holurile Parlamentului, liberalii si social democratii s-au angajat intr-un duel verbal in fata camerelor tv, sustinand fiecare ca meritul majorarii pensilor le apartine.

In tot acest timp, PD-L a lipsit de p