Daca pana acum s-a tot povestit despre Franta, cea mai mare tara receptoare de turism, un teritoriu in care istoria si contemporanul se impletesc pentru a oferi deliciul turistului, eu va propun detalii.
Atunci cand te duci sa vizitezi Notre Dame, te astepti sa vezi Notre Dame, grandioasa catedrala din poze sau din filme, insa chiar langa migaloasele sculpturi din fatada catedralei, gasesti altceva pe malul Senei, nou, surprinzator, care iti ia ochii.
Sau atunci cand te duci in Bordeaux, un oras in sud-vestul Frantei, cunoscut prin traditia vinului, nu te impresioneaza neaparat catedrala Saint Michel, ci iti stingi setea de frumos pe malul Garonne-ului. O faleza imensa care alinia cladirile orasului, o prispa luuunga din lemn unde se intalneau prietenii, roller-skaterii, bikerii. Faleza era infinita, sau cel putin eu n-am ajuns la capat. Peste tot acelasi sentiment.
Stanga apa, dreapta verdeata si cladiri, oameni de tot felul plimbandu-se prin locurile de care ei se plictisisera deja. Pe fundal, sunete sacadate ale unui tobosar din Bordeaux, care a reusit prin ritm si ecou sa imbrace tot peisajul si sa comande intr-un fel mersul lucrurilor din acea dupa-amiaza. Senzatia locului era undeva pe la mijlocul falezei: Mirroir D'Eau sau Place de la Bourse, ultima denumire fiind asociata cladirii de langa, Bursa Comerciala din Bordeaux.
Cand am cautat poze cu Miroir D'Eau pe care sa le atasez materialului, am gasit Mirroir D'Eau goala! Nu, nu e oglinda de apa pe care am vazut-o eu. In ziua insorita cand am avut norocul sa ajung acolo, multi copii, frati, surori, cu tot cu parinti, se balaceau in Mirroir D'Eau, ceea ce era complet extravagant pentru mijlocul orasului. Bordeaux vuia de tipetele, rasetele si distractia celor care se stropeau cu apa. Neputand sa acopere totusi bataile tobosarului.
Bordeaux se afla din 2007 in Patrimoniul Cultural Un
