Inainte de sărbătoarea Sfinţii Petru şi Pavel, care pică la 29 iunie, stau la surioara mea Marica la Sinaia, care a împlinit nu de mult 92 de ani.
Acum e singură. Bărbatul ei, nea Jean, a murit de mult. Marian, băiatul, care a rămas din cei doi - primul, Costin, decedat - trăieşte la Braşov.
Marica este bisericoasă. E respectată de vecinii de pe strada Muncii, cartier muncitoresc, toţi lucrând pe vremuri la uzina Costinescu, de sub Sgarbura. Am mai scris despre acest cartier. }in minte că asta l-a amuzat pe clujanul Ion Vartic... Scriindu-i anul trecut, fără să mă gândesc că eu... venisem să lucrez aici... pe strada Muncii, pomenindu-i şi de Sgarbura, loc de joacă pentru nepoţii mei - nu o făcusem dinadins, - Vartic a râs de potriveală: să muncesc pe Muncii! Ce veselie!...
Strada urcă binişor... Dar surioara mea vine singură şi încărcată, - trage la deal tinereşte... Câte un vecin mai tinerel sare de o ajută... Lumea o laudă pentru tenacitatea ei, o dă de exemplu.
Pe 26-27 iunie, ea aprinde lumânări, de sărbătoare. Dă de pomană. Face prăjituri, împarte... Ştiu că Sfîntul Petru este în 29 iunie, şi îi atrag atenţia. Nu uită nimic. Le ţine minte pe toate - şi îmi răspunde că e o altă sărbătoare, nu ştiu?... şi îmi aduce aminte că mi-a mai spus, dar oi fi uitat - şi-mi reaminteşte întâmplarea...
Asta se petrecea prin anul una mie nouă sute şi treizeci. Ea era elevă la Şcoala de menaj Gheorghe şi Maria Filipescu, avea 14 ani şi venise mama să o ia în vacanţă, - vine la Bucureşti. Era în preajma Sfinţilor Petru şi Pavel, când se termină şcolile. Soră-mea mare, Tanţa, răposată de mult, la 70 de ani, şi care făcea la Bucureşti Şcoala centrală, plecase mai devreme la Urziceni, şi mama nu o însoţise - coana Ifighenia, cum i se zicea. Era o fată tare deşteaptă - "nu ca mine, zice Marica, d-aia eu nu făcusem decât şcoala de menaj, se bate ea c