Sever avertisment cardiac. Mă gândesc la ce s-ar întâmpla cu T fără indemnizaţia mea.
Mi-am adus metresă în casă. Nici măcar nu e tânără. Dar are cabluri, ştechere şi, primul între toate, mic ecran. De Erika n-am divorţat. O folosesc pentru treburi domestice. Când va sta prost cu sănătatea, vom aviza.
Nu merge cum mi-am închipuit. Există o justiţie imanentă. Ieri am computerizat câteva pagini de literatură experimentală din anii şaizeci. Astăzi citesc: "Din cauză că n-aţi închis bine aparatul, s-ar putea ca în documentul dumneavoastră să apară erori." "S-ar putea" e eufemistic. "Documentul", ia-l de unde nu-i!
Erika, iubirea mea!
Spuneam că sunt reprezentativ. Atâta că cei pe care-i reprezint - deterioraţii Epocii - n-au aflat. N-au aflat nici că au de ce să fie reprezentaţi.
T i-a dat de urmă documentului. Acum, las' pe mine! Îi fac eu vânt!
Am de gând ca într-o a doua viaţă să pun piciorul în prag. Până aici! Lăsaţi-mă să vegetez!
Recomandare către "lucrător", citită de Gabriel Liiceanu în dosarul lui: "...penetrarea cercului de cunoştinţe apropiate." Cum le spuneam soldaţilor, arătând către plutonul vecin, dimineaţa, din cauză de necunoaşterea comenzilor, la instrucţia de front: "Şi la mine tot la fel!"
Fac muncă patriotică. Citesc fragmente de jurnal ale unor elevi. Fete, mai ales. Mai toate peste nivelul meu de la aceeaşi vârstă. Dacă sunt un scriitor bun, cum se spune, mă gândesc că poate naivităţile de atunci m-au moşit.
Drăcovenia începe să răspundă la comenzi. Până n-o apucă ştrechea... Ieri, aveam de bătut vreo opt pagini dintr-astea, îndesate, traduse de T. Trimise de Corina. Scrise de Jean. Bat eu cinci pagini, mă aferez cu a şasea şi, deodată, dintr-un motiv încă neelucidat, am rămas cu un singur cuvânt. N-ai ştiut tu cum să cauţi, mi-a spus Corina de la Lyon. Până
