Joi, ultima zi. Mihai Pârvu, pe care tovarăşii din oraş, din ţară şi din străinătate îl cunoşteau sub numele Caiac, a fost înmormântat ieri, la orele după-amiezei, după ce cortegiul funerar a străbătut străzile oraşului. La intrarea în cimitirul Sineasca, din cer au căzut trandafiri... Ora 10.00. Pe Aleea Constantin Brâncuşi, îmbrăcaţi în negru, cu coroane de flori şi lumânări, prietenii şi tovarăşii lui Caiac înaintau încet, unii trişti, alţii resemnaţi, unii indiferenţi, alţii cu capul plecat, spre locul retras dintre blocuri, cu câteva umbrele şi scaune în mijloc. Au venit în grupuri, din oraş sau de aiurea, de prin ţară, de prin străinătate, să se întâlnească încă o dată, altfel decât până acum. „Am rămas trăsnit când am auzit. Nu mi-a venit să cred. Asta e soarta. Dumnezeu să-l ierte!“, spunea Salam unor cunoscuţi. Pe fundalul cântecelor de înmormântare ale maneliştilor, veneau necontenit bărbaţi îmbrăcaţi în negru, aproape de paradă, cu ochelari sau medalioane înscripţionate Dolce&Gabbana, cu lanţuri groase la gât, unii mai bazaţi, cu pantofi lucitori cu vârf ascuţit, alţii mai novici, în cămăşi cu guler ridicat şi cu mers legănat, uşor lăsaţi pe spate. Ai fi zis că, undeva, s-a deschis o poartă pe care continuă să intre romi şi români deopotrivă. Trandafiri, orhidee, garoafe, unele prinse în coroane uriaşe, cât brazii de Crăciun, altele, simplu, în buchete - „un ultim omagiu“ de la prieteni, de la „fraţi“. Grupuleţele s-au format de la sine, fără greutate, instantaneu.

Parada găştilor Aproape două ore, interpreţii de manele, odinioară nelipsiţi de la chefuri, preferaţii lui Caiac, au cântat cu jale despre viaţă, copii şi ultimul drum, până ce cuvintele s-au oprit şi le-au luat locul sunetele fanfarei. Puţin după ora prânzului, maşina firmei de servicii funerare şi-a făcut loc pe alee, îndreptându-se spre prima oprire - hotelul Jiu. „Era restaurantu