Bucurestiul va avea, de la inceputul lunii noiembrie, o noua linie de metrou.
Cu o intarziere de 20 de ani. Sapat prin miezul ultimelor cincinale, pus la murat in ape freatice pentru vremuri mai bune, indata dupa revolutie, reluat mereu in preajma alegerilor, cu ciobanasi, paine si sare si salopete bine lustruite, metroul cu pricina are mai putin de cinci kilometri si este ultimul proiect din monstruoasa mostenire. A devenit util pentru a da motiv freneziei diversilor politicieni inclestati electoral pe marginea gropii de gunoi a administratiei bucurestene.
Intre timp, intreaga configuratie sociala a zonei s-a modificat dramatic. Pe vremea cand abia cadeau primele case si se surpau primele drumuri pentru a face loc trenului galben fara cai, pe platforma industriala din periferia estica a Capitalei lucrau zeci de mii de oameni. Aici se aflau cele mai poluante intreprinderi bucurestene, dar si cele mai populate. Pe parcursul ultimului deceniu, s-au stins luminile. Amanat, reluat si iar amanat, noul metrou leaga ceva de nimic, adica de o periferie dezindustrializata, unde vantul tranzitiei bate prin halele unor intreprinderi parasite. Singurele obiective "economice" la cap de linie sunt groapa de gunoi de la Glina si adapostul de caini al ecarisajului. Nu e de mirare ca toti locuitorii periferiei se intreaba la ce bun a mai fost construita noua magistrala. Poate pentru ca tunelul metroului a fost o gaura neagra unde s-au dus cateva zeci de milioane de euro pe apa Sambetei. Si pentru ca intarzierile, amanarile si reluarile bine chibzuite au fost foarte folositoare in perioada electorala.
De asemenea, s-a stabilit de pe acum ca autostrada care leaga Brasovul de granita vestica nu va fi terminata la timp. S-au turnat cateva camioane de ciment, trei roabe de asfalt, in total cinci kilometri de autostrada. Cinci kilometri pare sa fie limita de surmenaj
