Biochimistul american Elmer V. McCollum a descoperit, în anii 1915 şi 1916, vitamina B. În perioada următoare, cercetătorii au arătat că acest factor-accesor este,de fapt, un complex de vitamine.

Biochimistul american Elmer V. McCollum a descoperit, în anii 1915 şi 1916, vitamina B. În perioada următoare, cercetătorii au arătat că acest factor-accesor este,de fapt, un complex de vitamine.

Vorbim în cele ce urmează despre vitaminele B1 (tiamină), B2 (riboflavină), B3 (niacină), B5 (acid pantotenic), B6 (cu trei forme principale – piridoxină, pridoxal şi piridoxamină), B7 (biotină), B9 (acid folic) şi B12 (cianocobalamină). Complexul cuprinde şi alte substanţe care nu sînt însă vitamine necesare omului.

Tiamina a fost descoperită de japonezul Umetaro Suzuki, în anul 1910, în timpul unor cercetări asupra orezului şi a proprietăţii acestuia de a vindeca o boală a secolului trecut – beri-beri (boală a sistemului nervos, cauzată de lipsa vitaminei B1). Este solubilă în apă şi insolubilă în alcool, ajută la dezvoltarea celulelor creierului, iar duşmanul său numărul unu este alcoolul.

SĂNĂTATE. Riboflavina – sau vitamina B2 stimulează creşterea organismelor tinere şi are un rol deosebit, alături de “surata” ei vitamina A, în procesul vederii. Cercetătorii caută în prezent să identifice relaţia dintre vitamina B2, radiaţiile cu lungime de undă scurtă şi radiaţiile cu lungime de undă lungă. Pentru proprietăţile sale de luptă împotriva anemiilor, a afecţiunilor pielii, a cirozelor, a cataractei şi a unor afecţiuni digestive, riboflavina este recomandată în dieta omului, ea regăsindu-se în ciuperci, brînză, drojdie, griş, dar şi în alimente precum lactatele, carnea, organele, ouăle, sparanghelul. Între simptomele deficienţei de vitamină B2 reamintim buzele crăpate, durerile de gît, pielea uscată şi inflamaţii ale limbii.

Niac