E nevoie, mai mult decit oricind, de un teatru spontan. Un teatru prompt care sa raspunda frontal si acid aberatiilor prezente. Un teatru cu viteza de reactie imediata, care sa deratizeze focarele de infectie cotidiene. Un teatru post-eveniment toxic, care sa dreneze impuritatile din perceptia malformanta a unor contexte. Un teatru al sfidarii inertiei. A reprezenta este unul dintre verbele obsesiv-recurente in semantica socio-culturala romaneasca. Cine si de ce ne reprezinta? Cum au ajuns sa ne reprezinte cei care ne reprezinta? Ne reprezinta ei bine? Bine pentru cine? Cind se pune problema reprezentarii internationale, radacinile obsesiilor se impamintenesc si mai puternic in mentalul viciat de stereotipuri. Revolta penibila si alimentarea reciproca a ineptiilor capata forme monstruoase de defulare de fiecare data cind reprezentarea nu e conforma unor clisee de transbordare. Piinea cu sare, mamaliguta cu sarmale, plaiul de plai, carul si boii aceia minunati blocheaza creierii tuturor nereprezentatilor de valorile traditionale ale patriei noastre cu munti inalti si mare adinca cum altii n-au, cu flacai frumosi si Ilene blonde ca paiul. Evenimentul conceput de Tanga Project pe 21 august, la Green Hours - Eu reprezint Romania -, a vizat istericul concept de reprezentare autohtona in strainatate, pornind de la cazul ICRNY, mai precis de la recenta expozitie Freedom for Lazy People!, care i-a stirnit pe elefantii culturali si a dat apa la moara unor nemultumiri nefondate. Tanga Project a propus o reactie la reactie, un manifest performativ spontan, care a raspuns manifestarii publice de orgolii nationaliste. Performance solidar cu atitudinea civica Tanga Project a creat un teatru de constientizare imediata a comentariilor, aberante in felul in care au fost formulate, impotriva unei expozitii politizate fara o adecvare la contextul in care a fost gindita, si a celor care