Efigiile unora dintre primele aparate de zbor care au sfidat legile gravitaţiei. Armament de bord al cărui “glas” a răsunat pe timp de război. Alături, nenumărate ordine şi medalii, dovezi ale unor acte de eroism. Adunate cu grijă, toate acestea alcătuiesc acum “zestrea” celui mai spectaculos muzeu din Bucureşti.
Efigiile unora dintre primele aparate de zbor care au sfidat legile gravitaţiei. Armament de bord al cărui “glas” a răsunat pe timp de război. Alături, nenumărate ordine şi medalii, dovezi ale unor acte de eroism. Adunate cu grijă, toate acestea alcătuiesc acum “zestrea” celui mai spectaculos muzeu din Bucureşti.
Aviaţia românească are în spate peste un secol de existenţă. Prea puţin pentru a i se dedica un muzeu? Bineînţeles că nu. Ca timp, poate părea un interval scurt. Dar evoluţia acestui domeniu spectaculos a fost atît de rapidă, încît relicvele din vremurile sale de început sînt acum deosebit de rare şi pot concura cu orice alte categorii de “antichităţi”. În plus, oricît ar părea de ciudat – dacă ţinem cont de soliditatea lor aparentă –, vestigiile aparatelor de zbor care au marcat evoluţia aviaţiei sînt la fel de perisabile ca orice alte urme ale trecutului, fie el mai îndepărtat sau mai apropiat. “Templul” în care aceste relicve sînt păstrate acum cu veneraţie se numeşte Muzeul Aviaţiei din Bucureşti.
Geneza
Ideea înfiinţării unui muzeu dedicat aviaţiei este mai veche şi are în spatele ei o întreagă istorie. La scurt timp după încheierea primului război mondial, Liga Naţională Aeronautică din România a făcut primii paşi concreţi în această direcţie. Era vorba despre un “punct muzeistic” unde au fost expuse diverse materiale militare, inclusiv de aviaţie, capturate în cursul operaţiunilor militare. Ceva mai tîrziu, în 1938, istoricul Nicolae Iorga a susţinut necesitatea înfiinţării unui muzeu care să reflecte ev
