Boxul amator e în pragul autodistrugerii, iar cauza de suprafaţă a denaturării sale e maşina de punctat
Invenţia a fost introdusă dintr-o pornire justiţiară a AIBA,după arbitrajele scandaloase de la JO din 1988. Numai că…cine e mai hoţ decît arbitrul? Adaptarea la mediu s-a făcut rapid şi judecătorii au constatat că maşinăria, in loc să-i astîmpere, acum le oferea şi un alibi. Dacă eşti deştept, poţi fura mai mult decît înainte, că oricum nu te prinde nimeni. Asta presupunînd că în AIBA chiar există cineva care are de gînd să-i prindă pe hoţi. În vîrful federaţiei internaţionale corupţia nu are frontiere. Şi aşa ajungem la fondul problemei.
Rudel Obreja nu e un sfînt. Dar iubeşte boxul într-atît încît să renunţe la sejurul plătit, la maşină, ghid în Beijing şi cîte alte călătorii exotice subvenţionate de generosul Comitet Executiv al AIBA. Renunţă şi la morga de oficial de prim rang al turneului de box şi ziariştii se trezesc cu el în centrul de presă, strigîndu-şi în gura mare revolta. Gestul său, spectaculos pentru unii, teatral pentru alţii, loveşte dur temelia unui sistem vicios. Nu e neapărat vorba de Obreja, deşi nu cunosc vreun român aflat într-o poziţie similară, gata să renunţe la privilegii de dragul unei idei.
E vorba de coma profoundă a boxului amator.
În varianta propusa de AIBA acum vreo 20 de ani, acest sport a devenit azi o glumă proastă. Sălile sînt suprapopulate de boxeri anorexici şi longilini, care dau şi fug. Parodia e supravegheată de arbitrii mult prea puternici şi mult prea corupţi. În paranteză, şi noi am profitat de asta, îmi aduc aminte de finala Campionatului Mondial de la Berlin, care a început de la 3-0 pentru Doroftei, desi “Moşul” nu lovise de 3 ori. Dar măcar atunci, în 1995, boxul era pentru războinici. Acum e pentru contabili. La Beijing am văzut campioni olimpici care fugeau în ring, beneficiar
