Cum se iubesc taranii
Sunt primitori, glumeti, si-un zambet larg le infloreste pe buze cand le calci pragul. In casa lor de sub Muntii Fagarasului, intesata de covoare tesute-n razboi e liniste. Linistea unor oameni care s-au iubit si s-au ajutat toata viata. Au 56 de ani de casnicie si se indreapta cu pasi repezi spre varsta de 80 de ani. Povetele lor le sunt de folos tuturor
"Barbatu' sa nu te stie din brau in sus"
- Cum erau casatoriile pe vremuri, tanti Victoria?
Victoria: Bune, cum sa hie. Ca la noi rar s-o auzit de divorturi. Nici de de-aiestea cum is acuma, casatorii de proba. Acuma stai cate cativa ani cu un om si pa orma poati ca nici nu te mai casatoresti cu el. La noi nu era asa. Cand sa casatorea, ierea cuminti. Apoi cate unele, care nu ierea cuminti, ramanea grele. D-apoi atunci, no, ala trebuia s-o ia!
- Dvs. v-ati luat din dragoste?
Victoria: De mnicuti ne aveam bine. De cand aveam vreo 16, 17 ani. Il placeam, ca era frumos la trup si gras. Apoi io m-am maniat, ca el s-o dus catana si nici n-o vrut sa stie de mine si nici n-o vint sa-mi dea Doamne ajuta, inainte sa plece.
- Ai plans cand s-o dus catana?
Victoria: Ei, am plans! Daca el nici n-o zas la revedere, de ce sa plang? Am zis "du-te la pacatele!" Apoi o vint in permisie la o nunta aci, in sat, si s-o pus langa mine in hora. Da' io n-am vrut sa ma uit la el. Apoi dupa doi ani, cand s-o intors de tat acasa, mai venea pe la mine. Dar mai mergea si pe la altele, n-aveam incredere in el, sa ma ia pe mine de soata. Da' si io mai aveam si pe altii, numa' de el imi placea al mai tare. Ca altfel nu-l asteptam atata.
- Ii spuneai ca-l iubesti?
Victoria: Doamne feri! cum sa-i spun ca-l iubesc, ca apoi se incredea. Ma tineam si eu mai increzuta. Nu i-am zis niciodata.
- Si e mai bine as
