Aurel Cernitoriu are grijă de monumentul istoric "Casa Memorială Brâncuşi" mai ceva decât de propria sa locuinţă Chiar dacă în acte figurează ca muncitor, Aurel Cernitoriu e dispus să

Aurel Cernitoriu are grijă de monumentul istoric "Casa Memorială Brâncuşi" mai ceva decât de propria sa locuinţă

Chiar dacă în acte figurează ca muncitor, Aurel Cernitoriu e dispus să vorbească zile în şir despre sculptorul născut în localitatea gorjeană Hobiţa.

Spune despre sine că-şi face "doar datoria" şi ne invită într-o călătorie în timp, la sfârşit de secol XIX. De patru ani zice că e într-un fel "mai om" şi ne povesteşte cu patimă despre geniul maestrului, faţă de care el se simte mic şi neimportant.

Ne aşteaptă răbdător să intrăm. Cu grijă, lasă din mână o carte groasă pe a cărei copertă apucăm să zărim "Constantin Brâncuşi".

Ne încurajează să urcăm pe prispa cu stâlpi din lemn sculptat. Întrebăm dacă avem voie să facem fotografii şi cât ne costă. Ne răspunde, pe un ton foarte serios, că putem face câte poze vrem, fără să plătim, "că aşa ne faceţi reclamă şi, dacă mai văd şi prietenii, poate vin să ne viziteze".

"Maşina de spălat" a familiei

Ghidul ne povesteşte cum în fiecare dimineaţă scoate câte 50 de găleţi cu apă din fântână, udă peste tot "ca să nu fie praf" şi la prânz repetă operaţiunea. Insistă să înţelegem că e "o casă din bârne de stejar, specifică judeţului Gorj, situat în partea de nord-vest a Olteniei, din perioada sfârşitului de secol XIX".

Din pridvor intrăm în cele trei încăperi ale casei. Ne spune cum se numeşte fiecare: odaia de dormit, cunia şi celarul. "Cunia e bucătăria, locul unde era vatra cu corlată, unde se gătea mâncarea şi unde se adunau la masă toţi ai casei.

Celarul e cămara şi e singura încăpere care nu are tavanul drept. De aici se poate urca în pod", ne lămureşte Aurel, după care ne mă