David Mitchell, "Atlasul norilor", traducere si note de Mihnea Gafita, Editura Humanitas Fiction, colectia "Raftul Denisei" (tel. 021/311.23.30), 630 pag.
Literatura de limba engleza este la acest inceput de secol, spre deosebire de cea franceza, intr-o perioada deosebit de buna. O dovedeste numarul romancierilor-debutanti remarcabili, ce confirma si cu a doua si a treia carte, evoluand fara sa se repete si privilegiind povestea, in loc sa despice plicticos firul in patru. Preocupati deopotriva de ce si cum povestesc, adica si de subiect, si de constructie, si de stil (poate rod al cursurilor de scriere creativa, numeroase in spatiul anglo-saxon), acesti tineri scriitori nu recurg doar la experienta personala, inevitabil limitata, ci isi folosesc din plin fantezia, acumularile culturale, documentarea - intr-o munca rabdatoare pentru care doar talentul nativ nu e suficient. Un exemplu este David Mitchell, cu acest al treilea roman al lui, uluitor de ambitios si reusit. "Atlasul norilor" e construit ca o piramida, din sase naratiuni distincte- cinci lasate la jumatate, a sasea intreaga, urmata de completarile primelor, in ordine cronologica inversa. Ele acopera o perioada ce se intinde de la mijlocul secolului 19 pana intr-un viitor indepartat, si un spatiu ce include toate continentele, iar in fiecare povestire Mitchell foloseste alta forma de fictiune si alt stil, pentru a relata destinul cate unui personaj central. Avem astfel jurnalul de bord, plin de aventuri pe mare si uscat, al unui notar, Adam Ewing, care traverseaza la 1850 Pacificul de la Sidney spre San Francisco. Apoi, un roman epistolar, alcatuit din scrisorile trimise in 1931, dintr-un castel de langa Bruges, de un tanar compozitor genial si amoral, Robert Frobisher, amicului sau Rufus Sixsmith, savant in devenire la Cambridge. Urmeaza un thriller tehnologic, centrat pe ziarista Luisa Rey, car