EVZ vă propune la 60 de ani de la înfiinţarea Securităţii, principalul serviciu represiv al PCR, un interviu-fluviu cu politologul Vladimir Tismăneanu

Şase decenii s-au împlinit ieri de când Securitatea a fost băgată în sânul românilor, ca un şarpe otrăvit. Opera acestui instrument al răului: 640.762 de oameni au ajuns la puşcărie, în lagăre sau au fost deportaţi din cauza muncii “informative” întreprinse de “băieţii cu ochii albaştri”. Şi numărul nu e complet. Cercetătorii descoperă mereu nume noi de adăugat pe lista terorii.

EVZ pune întrebări despre ce a fost atunci şi ce este acum securistul, personaj enigmatic, fără morală sau scrupule, care a lepădat haina ideologiei comuniste pentru paltonul haute-couture capitalist. Care conduce din umbră sau de la vedere “marile afaceri”, în fapt o jupuire constantă a statului român de resurse. Care nu mai torturează oameni în beciuri infecte, ci ia credite nerambursabile, face avere, plajă în Miami şi ski în Austria. Sunt peste tot: din Parlament până în consiliile de administraţie ale multinaţionalelor.

EVZ întreabă. Răspunde politologul Vladimir Tismăneanu, coordonatorul Comisiei Prezeidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România.

Nicio iluzie despre rolul funest al Securităţii

EVZ: Pentru românul mediu statistic, Securitatea a produs (şi încă produce) o eterogenitate de atitudini şi sentimente. Pentru unii, “braţul înarmat” al ordinii socialiste a fost “le mal du siecle”, alţii, din contră, au argumentat că existenţa unui serviciu secret era absolut necesară pentru protejarea intereselor României comuniste. Cum “citiţi” prezenţa instituţiei în istoria recentă a ţării? Aveţi “sentimente” vizavi de acest subiect? Sau e doar un topic de studiu?

Vladimir Tismăneanu: Securitatea a fost construită, asemeni Cekăi lui Felix Edmundovici Dzerjinski,