Dupa remiza de la Cluj, Poli a avut primul week-end mai destins de la startul sezonului Politehnica a trecut cu brio de cele doua hopuri pe care le-a avut in drum vineri. Decizia Comisiei de Disciplina de reprogramare a partidei cu Farul a fost urmata la citeva ore de bifarea primului punct in actualul sezon, remiza de la Cluj, din curtea CFR, fiind una dintre surprizele rundei. Firesc, acest rezultat a fost deja analizat pe larg in mass-media, ceea ce ne limiteaza adincirea unui subiect pe marginea caruia am facut o referire in numarul de simbata al "Ziarului de Iasi". De aceea, astazi ne marginim sa trecem in revista principalele invataminte ale partidei. In primul rind, s-a (re)demonstrat ca Politehnica e o nuca tare atunci cind grupul functioneaza si cind jucatorii sint dispusi la risipa totala de energie. La Cluj, nici un jucator iesean nu s-a ridicat foarte mult deasupra celorlalti, si, totodata, nici un jucator nu a jucat prost! Aceste lucruri s-au datorat si daruirii totale, toti fotbalistii punind serios osul. Aici, un mare merit il are antrenorul Ionut Popa, si ajungem pe o a doua directie importanta, care a dat senzatia ca a iesit din pasa proasta in care s-a aflat si el in start de sezon. Pe linga capacitarea echipei, lucru care este, de multe ori, esential in Liga I, tehnicianului i-au iesit si mutatiile tactice. Plasarea lui Bratu in spatele lui Tanasa i-a incomodat vizibil pe clujeni, iar urcarea lui Munteanu ca inchizator a dat mai multa consistenta liniei mediane, ceferistii avind reale dificultati de a trece de primul baraj ridicat in fata lui Plesca; partea a doua a rocadei, coborirea lui Ilie, a rodit si ea, singurul iesean get-beget din lotul Politehnicii dind randament linga Onut. Ajuns la capitan, atingem al treilea reper important al disputei de vineri, regasirea stabilitatii defensive, de care fotbalistul format la Ploiesti e direct raspunzat