După zece ani de Pasărea Colibri, un timp, Moţu nu a mai ieşit pe scenă. În 2003, el accepta propunerea lui Ducu Bertzi de a reveni în lumina reflectoarelor.

După zece ani de Pasărea Colibri, un timp, Moţu nu a mai ieşit pe scenă. În 2003, el accepta propunerea lui Ducu Bertzi de a reveni în lumina reflectoarelor.

Colegii de scenă, Ducu Bertzi, Marius Baţu şi Mihai Neniţă, încă îi simt prezenţa într-o manieră stranie. Văd locul gol pe scenă, dar cumva Domn Profesor le este aproape. “Nu ştiu cînd a trecut un an, începe Ducu Bertzi. Tot îmi vine să-l sun să discutăm de una, de alta, să-i văd poziţia într-o anumită chestiune.”

“L-a cunoscut mai bine în perioada Cenaclului, dar prima oară l-a întîlnit la Bulandra în ’77. Pittiş juca în «Răceala», iar cei din Song, printre care se număra şi Bertzi, aveau nişte intervenţii muzicale.” I s-a părut de atunci cel mai liber om de pe pămînt. “Credea în ce făcea, punea tot sufletul, şi nimic şi nimeni nu putea să-i schimbe părerile lui. Aşa a rămas pînă la sfirşitul vieţii. Nu încerca să te forţeze să crezi sau să vezi lumea cu alţi ochi. Libera exprimare, dreptul la opinie şi respect pentru celălalt.”

ÎNCEPUT. Mult mai tîrziu, în iarna lui 2003, Ducu s-a înfăţişat în faţa lui Domn Profesor cu o solicitare de spectacol în cîteva localităţi din State şi Canada. “A acceptat imediat spunîndu-mi că îi surîde ideea de a reveni pe scenă. Voia să recite, şi toate formatele de spectacol cu Marius Baţu şi Mihai Neniţă au fost făcute în acest sens. De aici a urmat o colaborare de vis pentru noi şi cred că şi el se simţea bine. Altfel nu ar mai fi venit. Îi învăţasem toate tabieturile şi, în plus, căutam să-i creăm pe scenă acea stare pe care el şi-o dorea. Pentru mine şi pentru băieţi era o mare onoare de a-l avea în preajmă”, continuă Ducu Bertzi.

LEJERITATE. În patru ani şi cev