“Era tandru. Adică era bărbat. Avea dorinţa de a proteja femeile. Nu era bădăran, nu era agresiv...”
S-a împlinit un an! Anii zboară repede. Zilele trec mai încet. Mi-aduc aminte de ultimele întîlniri şi totul este extrem de dureros. Vorbesc cu Janine Stavarache, actriţă la Teatrul Odeon, fostă colegă de şcoală, de liceu, de facultate cu Florian Pittiş.
Jurnalul Naţional: Îmi vorbeşti despre Moţu?
Janine Stavarache: Despre Moţu?
Da!
Personalitate
Aveam 14 ani cînd l-am cunoscut. El avea 16 ani. Eram la Liceul “Lazăr”. Moţu era deja o personalitate a Liceului “Gheorghe Lazăr”. Cum mi-l aduc aminte eu? Ca pe o fiinţă încîntătoare, plină de umor. Cu o extraordinară carismă. Era un băiat cu păr negru şi buclat “AFRO” – era foarte special. Avea ochi scînteietori şi vii. Spunea mereu glume, încerca să facă pe toată lumea să se simtă bine, veselă şi fericită. Era atracţia liceului. Avea mereu ceva de povestit, de enunţat, de spus. Era inimitabil. Rula r-ul şi asta îi dădea nobleţe şi un farmec în plus. Toată lumea-l căuta şi unde venea el se întîmpla întotdeauna “ceva”. Avea un simţ al ritmului uluitor, ritm care se vedea şi-n felul lui de a se mişca în civil. Erau acele reuniuni liceale, sărbători ale liceului. Moţu cînta la tobe, la pian cînta celebrul Richard Oschanitzky... Doamne, cum cîntam! Era acolo o mare patimă. Şi îţi dai seama cît era de muzical ca să fie acceptat de acei mari muzicieni. Era cineva Moţu! Avea un ritm de viaţă cuceritor, era ca o planetă care dădea lumină. Era bun. Era generos! Era tandru! Şi iubea teatrul! Da! Iubea teatrul. La Liceul “Gheorghe Lazăr” era acel celebru cerc de teatru condus de actorul Petrică Gheorghiu din care s-a ales un număr impresionant de actori ai scenelor bucureştene. Moţu era atunci “Factotum”, era sufletul, era flacăra. Totul se ţinea pe ceva foarte pasionat care era e