“Era un vulcan. Nu dormea, nu mînca... trăia în teatru. În alt spaţiu nu putea respira. Se sufoca”, spune maestrul Andrei Şerban.
“Era un vulcan. Nu dormea, nu mînca... trăia în teatru. În alt spaţiu nu putea respira. Se sufoca”, spune maestrul Andrei Şerban.
Jurnalul Naţional:Vorbim despre Moţu...?
Andrei Şerban: L-am cunoscut pe Moţu cînd am dat examen de admitere la Institutul de Teatru. Eu, care eram antitalent, am intrat. Biţă Banu, care era şi mai prost decît mine, a intrat şi el. Andu Bocăneţ, la fel. În schimb, Moţu Pittiş, care era foarte talentat, a picat... A intrat un an mai tîrziu.
Cum aţi ajuns să lucraţi împreună?
La examenul de admitere s-a creat o chimie între noi. Ne-am îndrăgostit unul de altul! Primul spectacol a fost UBU-ROI de Jarry. A fost o revoluţie printre spectacolele de institut.
Şi nu numai!
Spectacolul se baza pe teoria lui Antonin Artaud. Jucau în spectacol Moţu, Nichi Wolcz, Aurică Manea, Adriana Popovici. Pe urmă am făcut “Şeful sectorului suflete” de Al. Mirodan. Am plecat la Festivalul Studenţesc de la Zagreb. Am luat premiul cel mare. Şi eu, şi Moţu. Şi anul următor am plecat cu “Nu sînt Turnul Eiffel” de Catrinel Oproiu. Şi iarăşi am luat premiu amîndoi. A fost frumos.
EzotericAţi lucrat şi poezie, nu?
Am lucrat la televiziune spectacole de poezie Eminescu şi Blandiana. Am avut mare succes. Erau nişte spectacole ezoterice, de avangardă. Era o revoluţie atunci.
Pe urmă ai făcut “Iulius Caesar” de Shakespeare şi juca şi el, nu-i aşa?
Juca un rol mic – servitorul lui Brutus, care se numea Lucius. Lucius îi cînta noaptea lui Brutus un cîntec nostalgic – în engleză. Un cîntec trist, simţind sufletul înfricoşat al lui Brutus.
Era un cîntec Beatles.
Un cîntec frumos. Spectatorii plecau cu el în minte din tot spectacolul. Era foarte bine – din toate
