Subcomisia de Drepturile Omului din cadrul Parlamentului European a organizat, la inceputul saptamanii trecute, o audiere privind situatia drepturilor omului in cateva tari, printre care si Moldova. Au fost prezenti doamna Marianne Mikko, presedinta Delegatiei PE-Republica Moldova, ministrul adjunct al justitiei si cativa experti din partea unor organizatii neguvernamentale active in Moldova (asociatia "Juristi pentru Drepturile Omului", Centrul pentru Jurnalism Independent Moldova, Amnesty International Moldova), care au prezentat rapoarte privind situatia drepturilor omului.

Prezentarile au avut in vedere felul in care prioritatile din Planul de actiune UE-Moldova au fost indeplinite. Mai bine spus, nu au fost indeplinite. Ideea centrala, in prezentari si discutii, s-a referit la alegerile care vor avea loc in martie 2009, la garantiile (sau la lipsa garantiilor de drept si de fapt) ca acestea vor fi alegeri libere si corecte, nu doar in ziua votului, ci inca de acum, permitand tuturor fortelor politice sa se prezinte in mod egal electoratului. Miza e mare, pentru ca mandatul presedintelui Voronin se incheie, iar viitorul Parlament va alege urmatorul presedinte; care in Moldova si legal, dar mai ales de facto, are puteri uriase.

Premisele unor alegeri… libere?

In acest context, aproape ca nu mai e ciudat ca, nu demult, Codul electoral a fost amendat de comunistii lui Voronin impreuna cu crestin-democratii lui Rosca, marind pragul electoral de la 4% la 6 %, interzicand crearea blocurilor pre-electorale, precum si detinerea unor functii publice de catre cei cu dubla cetatenie. Acestia din urma pot candida, dar pentru a fi validati trebuie sa renunte la cea de-a doua cetatenie.

Faptul ca aceste amendamente au fost criticate de Comisia de la Venetia nu pare sa impresioneze autoritatile de la Chisinau, indiferent de ideolog