Apropo de medaliaţi - mai bine spus, medaliate - se constată întronarea unei ginecocraţii olimpice româneşti. Aş adăuga, în două-trei cazuri, chiar gerontocraţia, fără a jigni. De ce,
Apropo de medaliaţi - mai bine spus, medaliate - se constată întronarea unei ginecocraţii olimpice româneşti. Aş adăuga, în două-trei cazuri, chiar gerontocraţia, fără a jigni. De ce, cum se explică, iată o provocare adresată specialiştilor.
Gata, s-a terminat Olimpiada! Ceasurile incandescente petrecute de unii, ca de pildă subsemnatul, în faţa ecranelor şi a monitoarelor, orele matinale la care evoluau unii de-ai noştri sau la care se petreceau nişte competiţii superinteresante s-au dus. Totul reintră în normal.
Primirea la aeroport, primirea la primul ministru care a premiat cu bani, primirea la preşedinte care a premiat cu îmbrăţişări, reapare ministrul sporturilor, scurte interviuri în grădina palatului, poza mare de grup spre neuitare, câteva ecouri tardive, aşteptatele demisii/demiteri - care se lasă grele - primenirea unor loturi de echipe, sânge tânăr la individuale, şi cu asta vă ajunge, olimpici!
Înapoi la anonimat, vă aşteaptă aproape 4 ani de galere, mâine, dacă ieşiţi pe stradă lumea vă va cere autografe, căci apoi vine uitarea. "Uite-o pe aia, cine e actriţa?, Nu dragă, e aia de la Olimpiadă, <> , zi cum o cheamă, tu!".
Ah, era să uit, pozele se reînnoiesc la sfârşit de an la "sportivul anului", pe categorii, pe sporturi, pe judeţe, pe cancelarii, pe sexe, pe religii, depinde de imaginaţia managerială a celor ce dau premii.
Nu, clasamentele sunt altceva, sunt reale, adevărate, aşadar plicticoase. Şi, apoi, cvasiuitarea, căci mai vin nişte europene sau mondiale, mai aude lumea de ei, după care pauză.
Dar nu aşa fluidă ca la presiunea mondenului penibil, agresiv şi imbecil. Nu, ei, sportivii-vedete, dacă nu primesc un talk sho
