Ma uit la Feţele Cotidianului şi prind o discuţie despre conducerea ţării de către oameni capabili din multinaţionale. Mă mai uit şi la un Hurezeanu furios care-i face tîmpiţi pe politicieni care se proclamă premieri. Şi repetă cuvîntul “tîmpiţi”. Încă o dată şi încă o dată. Dinescu crede că ţara ar fi mai bine condusă de un oligarh sau de mai mulţi şi-şi imaginează cum se sfătuieşte Merkel cu oligarhii de la BMW.

Am o singură problemă. Nu cred în tehnocraţi şi nu cred că o ţară poate fi condusă ca o multinaţională sau ca o companie de petrol sau de ce-o fi ea. O ţară nu poate fi condusă după criterii de performanţă. În plus, multinaţionalele sînt de multe ori paravane pentru tirani de diverse feluri, de la steve jobbs, la unii de pe aici, expaţi sau nu. UNa e să vrei politicieni adevăraţi şi nu paiaţe, alta e să ai struţocămile politico-afaceriste (Tăriceanu sau Stolojan au averi considerabile făcute aşa prin vacanţele parlamentare) care-şi apără interesele. Apropo, mişcarea e inversă, dinspre politică înspre business – mai nesănătos de atît nu se poate: DIP e la Benetton! Îl aşteptăm pe văcăroiu la Nike şi pe Miki Şpagă la Adidas.

Oligarhi sau nu, tineri deştepţi din multinaţionale sau nu, o ţară trebuie condusă după alte principii. Iar mitul competentului care poate duce la capăt o guvernare e doar un mit. Un politician adevărat se fabrică prin tradiţie de partid, prin dezbatere şi prin apărare de drepturi, cucerire de drepturi. Asta nu există aici. În rest, cam sînt de toate şi mai toate sînt inutile pentru o guvernare adevărată. Nu cred nici că un om de cultură poate să fie ministru, dar nu cred nici că un manager ar putea s-o facă mai bine. Poate şi pentru simplul fapt că trebuie să administrezi vreo cîteva milioane şi nu o mie-două de oameni. Or, cînd e vorba de milione, se duc pe apa sîmbetei profesionalismele, trebuie să le pui în balanţă cu