Ultimul weekend de vacanta ne-a adus o avanpremiera cu gust amar despre cum va arata toamna politica. Anunturile facute de Calin Popescu Tariceanu si Mircea Geoana, in care s-au autoprezentat ca fiind optiunile partidelor pe care le conduc pentru functia de premier, precum si lansarea stangace la apa a lui Theodor Stolojan ca pretendent la nominalizarea PD-L pentru aceeasi viitoare posibila eventuala demnitate au spulberat fanteziile estivale ale celor care au crezut ca la intoarcerea din vacanta vor avea placuta surpriza sa descopere ca, peste vara, tara s-a transformat miraculos.
Romania a ramas tara in care politica se rezuma la acelasi plictisitor si inutil discurs centrat doar pe demonstrarea faptului ca toti ceilalti sunt mai prosti si mai ticalosi. Asta vom auzi, in o mie de variatiuni, pana la saturatie in urmatoarele trei luni. Vorbe goale, rostite cel mai adesea de oameni care si-au demonstrat deja incompetenta in trecut, prin care partidele ne vor cersi votul jucand totul pe o singura carte: memoria noastra scurta. Uitati ca am mai fost (cel putin) o data la guvernare si ca nu am facut aproape nimic pentru mai binele vostru! Uitati ca v-am furat si ganditi-va ca, daca ii votati pe ceilalti, s-ar putea sa va fure si mai mult!
In cel mai fericit caz, din cand in cand ne vor fi servite idei proaspete, care vor genera dezbateri, vor trasa tabere pro sau contra, dar care au aproape zero sanse de a se materializa si care, daca ar deveni realitate, tot nu ne-ar folosi la nimic.
Asa cum este ideea lansata de premierul Tariceanu ca, dupa alegeri, Romania va trebui sa aleaga o alta forma de guvernare, fie o republica parlamentara, fie o monarhie constitutionala. Lasand la o parte faptul ca sansele de a schimba sistemul de guvernare sunt extrem de mici, cele intamplate in cei patru ani ai Guvernului Tariceanu sunt o demonstratie excel
